Cele mai tari invenţii moştenite de lumea modernă de la Grecia Antică: filosofia, Yo-Yo, teatrul şi democraţia

Zeii greci erau cam certăreţi şi mânioşi

Cu toate că Grecia nu era un stat unitar ca cel de azi şi era împărţită în mai multe polisuri (oraşe state), locuitorii peninsulei greceşti vorbeau toţi aceeaşi limbă şi venerau aceiaşi zei.

Grecii se închinau la 12 zei olimpici, dar şi la alţi zei secundari, precum Dionisos, zeul vinului, al beţiei şi al orgiei, în onoarea căruia îi închinau ofrande în vinuri şi petreceri. Zeii erau portretizaţi pe sculpturi, picturile de ceramică şi pe basoreliefuri având trăsături umane, iar poemele despre ei îi descriau ca fiind certăreţi, invidioşi, lacomi şi răzbunători. 

Zeus, regele Olimpului, o înşela deseori pe nevasta sa Hera, zeiţa căsătoriei, şi de multe ori se certau. Zeus, mânios, arunca cu tunete şi fulgere şi îi omora instant pe grecii care nu-i aduceau ofrande. 

Poseidon, fratele său mai mare, dacă era nervos, scufunda triremele şi corăbiile navigatorilor greci cu furtuni, iar Hades, fratele cel mai mare, zeul care conducea Infernul, le judeca sufletele. Sufletele grecilor războinici şi curajoşi, dar şi ai celor nobili, ajungeau pe Câmpiile Elizee (un rai al grecilor), dar cei necredincioşi, hoţi şi criminali ajungeau în Tartar, păzit de câinele fioros cu trei capete, Cerberus. 

Zeul Ares izbucnea războaie, Hefaistos mormăia când bătea fierul încins să facă arme şi şovăia cu un picior deformat, Hermes, cu sandalele sale înaripate, livra mesaje, transporta sufletele morţilor spre Infern şi păcălea zeii, iar Apollo cânta la liră. 

Artemis era la vânătoare, Atena dădea sfaturi înţelepte lui Zeus şi croşetea, făruia arme şi lua decizii strategice în arta războiului, Afrodica îl trimitea pe Eros să tragă cu săgeţile dragostei spre tinerii îndrăgostiţi, Hestia supraveghea focul sacru, iar Demetra se plimba printre ogoare pentru a le asigura muritorilor hrană pe timp de vară, iar fiica ei Persefona, când se ducea în Infern la soţul ei Hades, iarna se instala şi pământul înceta să mai dea roade în timp ce mama ei o jelea. 

Grecii aveau şi poveşti cu numeroşi eroi, ca Hercule care a înfăptuit cele 12 munci, precum uciderea Leului Nemeean şi a Hidrei, Perseu care a ucis-o pe Meduza, Belefron care a călărit calul înaripat Pegasus, Iason care a pornit în căutarea lânii de aur cu argonauţii săi, Ulise care l-a orbit pe ciclopul Polifem, Ahile care a luptat în războiul împotriva Troiei după ce Paris a răpit-o pe regina spartană Elena, sau Tezeu care l-a omorât pe Minotaur în labirintul lui Minos. 

Cum se relaxau grecii? 

Multe dintre obiceiuri, jocuri, sporturi, arte şi ştiinţe au fost create de ei, fiind moştenite de lumea occidentală modernă. 

Yo-Yo, o jucărie banală în zilele noastre, a fost inventată în Grecia Antică, fiind făcută din lemn, metal sau discuri de teracotă. 

Tot grecii au inventat salutul cu mâna numit "dexiosis”, dar şi termenul jignitor "idiot" ca apelativ pentru grecii lipsiţi de inteligenţă.

Atenienii bogaţi organizau deseori banchete numite simpozioane, cu cântece, ospăţ, discuţii filosofice şi existenţiale care se lăsau cu certuri după prea mult vin şi cu orgii. Locuinţele nobiliare nu erau însă curate şi erau adeseori umplute de fumul cuptoarelor.

Gazdele erau nevoite să cheltuiască cât mai mult pe simpozioane pentru a se remarca în societate. 

Femeile, pruncii cu handicap şi sclavii nu aveau drepturi 

Cu toate că atenienii au fost creatorii democraţiei, majoritatea oraşelor state greceşti nu respectau drepturile omului. Sclavagismul era practicat, femeile erau considerate inferioare bărbaţilor, societăţile greceşti fiind patriarhale, dar şi mai cumplit era că grecii erau inumani în anumite privinţe.

Femeile nu erau lăsate să deţină proprietăţi şi afaceri, să participe la viaţa politică, să ţină discursuri, să creeze artă, să muncească în aer liber sau să ia decizii. Femeile, indiferent de statutul social, stăteau numai în casă să gestioneze gospodăria şi sclavii.

Nu toţi sclavii erau lucrători şi servitori, căci unii erau chiar tutori pentru a educa copiii grecilor artistocraţi.  

În vremuri de război 

Cu toate astea, femeile spartane erau lăsate să se antreneze pentru a-şi apăra gospodăriile în caz de invazie. Pe de altă parte, taţii spartani erua inumani cu pruncii lor ce prezentau defecte fizice. Ei îşi aruncau nou născuţii cu handicap de pe Muntele Taygetos, potrivit scrierilor lui Herdotot. 

Băieţii spartani erau recrutaţi de la 7 ani să fie instruiţi în armată. Pentru a fi căliţi, erau bătuţi, erau supuşi la antrenamente dure în mânuirea suliţei, săbii şi a scutului, trimişi să supravieţuiască în sălbăticie goi până la 12 ani,  erau pedepsiţi dacă erau prinşi că furau şi li se dădeau doar miel amestecat cu sânge ce nu era deloc apetisant.

Când mergeau la război, aproape toţi grecii aveau un scut numit hoplon, de la care vine denumirea de hoplit. Hopliţii purtau echipamente din bronz, căşti cu creste din păr de cal şi luptau cu spade şi suliţe. Spartanii erau o adevărată maşină de război, fiind cei mai disciplinaţi să ducă lupte terestre, dar pe de altă parte, atenienii erau maeştri la bătălii navale, căci de aceea au pus bazele unui imperiu maritim. 

Fiindcă au cooperat, atenienii cu geniul lor naval şi spartanii cu curajul lor au respins invazia persană a regelui Xerxes în 480-479 î.Hr., în ciuda faptului că acesta deţinea o armată net superioară numeric. 

Atena - locul de naştere al democraţiei 

Atenienii savurau măsline, brânză de capră, verdeţuri, pui pe care îi găteau şi îi mâncau întregi dintr-o înghiţitură şi mistreţ, dar şi vinul amestecat cu apă. 

Atena nu a fost numai polisul artiştilor şi sculptorilor renumiţi ca Fidias, politicienilor cu spirit oratoric ca Pericle sau a filosofilor cinici ca Socrate, dar şi a prostituatelor cu o cultură generală formată şi talente la cântat, care se numeau hetaera, precum Aspasia. 

A fostl locul unde bărbaţii se întruneau în Agora (piaţă publică) pentru a dezbate politică, apoi se duceau pe dealul Pnyx să facă adunări publice pentru a vota decizii sau pentru a ostraciza corupţii. Atenienii dispuneau de consilii şi de tribunale, având primele instituţii publice specifice unui stat modern. 

Pe o stâncă era Acropola, considerată o colină sacră pe care a fost construită Parthenonul, un templu dedicat zeiţei înţelepciunii şi războiului, Atena, patroana oraşului.

Epoca de Aur a Atenei

Epoca de aur a Atenei se referă la perioada clasică sau de apogeu a culturii greceşti, în special în secolul al V-lea î.Hr., când Atena era condusă de Pericle.  A fost o perioadă de înflorire politică, economică, artistică şi intelectuală a Atenei, care a ajuns să se bucure de mult prestigiu la nivel internaţional. 

În această epocă s-au construit celebrele monumente de pe Acropole, cum ar fi Partenonul, Erehteionul şi Templul Atenei Nike, care au reflectat idealurile de frumuseţe, armonie şi proporţie ale artei greceşti. Sculptura şi pictura au atins un nivel înalt de realism şi expresivitate, reprezentând atât zei şi eroi, cât şi oameni obişnuiţi. Teatrul a fost o altă formă de artă foarte dezvoltată în epoca de aur a Atenei, unde au apărut genurile de tragedie şi comedie. Printre cei mai importanţi dramaturgi ai acestei perioade se numără Eschil, Sofocle, Euripide şi Aristofan. 

Filosofia a fost o altă ramură a culturii care a cunoscut o mare efervescenţă în epoca de aur a Atenei. Aici au apărut şcoli şi curente filosofice care au influenţat gândirea occidentală până în prezent, cum ar fi sofismul, socraticismul, platonismul şi aristotelismul. Printre cei mai renumiţi filosofi ai acestei perioade se numără Socrate, Platon, Aristotel şi Anaxagora¹.

Ştiinţa şi matematica au avut de asemenea realizări remarcabile în epoca de aur a Atenei. Geografia, cartografia, antropologia sau ştiinţele naturale au beneficiat de descoperirea unor noi teritorii şi popoare în urma expansiunii coloniale a Greciei. Matematicieni precum Pitagora, Euclid sau Arhimede au formulat teoreme şi principii care stau la baza geometriei şi mecanicii. Dreptul natural şi drepturile omului au fost dezvoltate de juristi şi politicieni precum Solon sau Demostene. 

Democraţia a fost un alt element definitoriu al epocii de aur a Atenei. Atenienii au creat un sistem politic bazat pe participarea directă a cetăţenilor la luarea deciziilor prin adunarea populară numită ecclesia. Pericle a fost cel care a consolidat democraţia ateniană prin reforme care au extins drepturile politice ale cetăţenilor şi au promovat cultura şi educaţia ca valori civice. 

Epoca de aur a Atenei s-a încheiat odată cu declanşarea războiului peloponesiac între Atena şi Sparta, care a durat din 431 î.Hr. până în 404 î.Hr. Acest conflict a slăbit puterea militară şi economică a Atenei şi a marcat sfârşitul hegemoniei sale asupra lumii greceşti.

Jocurile Olimpice în pielea goală 

Odată la 4 ani, grecii din toate polisurile se reuneau la Olimpia pentru a urmări Jocurile Olimpice la care participau sportivi din toată lumea greacă. Că aruncau cu discul sau cu suliţa, că practicau meciuri de box, că organizau maratoane de alergat şi curse de cai, majoritatea concurenţilor erau goi.

Femeile aveau interdicţie de a participa, iar încălcarea regulii se pedepsea cu moartea. 

Spaţiul grecesc antic era lumea dezvoltată a antichităţii clasice, căci lucrătorii de rând puteau fi plătiţi cu 12 kg de grâu pe lună. De asemenea, sarea era foarte preţioasă. Mulţi greci aristocraţi îşi vindeau sclavii pentru saci cu sare pentru a-şi conserva carnea.

Declinul civilizaţiei greceşti...şi continuitatea sa

Atena a decăzut în cele din urmă din cauza unei epidemii misterioase (probabil febră tifoidă) care l-a răpus chiar pe conducătorul ei de lungă durată, Pericle. Din cauza unor conflicte pentru supremaţie între Liga de la Delos condusă de Atena şi Liga Peloponesiacă, s-a ajuns la un război sângeros care a durat din 431 î.Hr. până în 404 î.Hr. 

Sparta a învins Atena, dar în cele din urmă, un alt polis, Teba, a învins Sparta în 362 î.Hr., dobândind hegemonie, urmând ca Macedonia să cucerească spaţiul balcanic şi să cucerească orientul sub comanda lui Alexandru cel Mare ce a pus bazele elenismului. 

Elenismul s-a stins după expansiunea Imperiului Roman, dar stilul de viaţă grecesc, precum şi cultura şi religia grecească au fost preluate. 

CIvilizaţia greacă a dăruit lumii algebra, geometria, filosofia, teatrul, Jocurile Olimpice, arhitectura, tehnicile de luptă, muzica, sculptura, petrecerile şi multe dintre tabieturile ei, pe care le-au preluat romanii, bizantinii, arabii, vest-europenii, slavii, chiar şi nord-americanii şi asiaticii. 

Dar darul cel mai de preţ pe care l-a oferit Atena întregii lumi a fost DEMOCRAŢIA!  

Sursa -MSN