Chile s-a refăcut parţial după seismul din 27 februarie 2010, dar continuă să înregistreze replici

"Să uităm ce am trăit în acea noapte ? Cred că (amintirea) ne va rămâne pentru totdeauna, vom muri cu ea. Închid ochii şi pot să aud strigătele de ajutor. Pot să simt zgomotul mării, până şi mirosul...", spune Jimema Toledo, sinistrată.

Fie că sunt sinistraţi ca Jimema, cazată încă într-o tabără de locuinţe prefabricate din satul Dichato, distrus complet în urma a trei valuri seismice, fie că sunt persoane care s-au temut pentru viaţa lor, mii de chilieni păstrează vie amintirea catastrofei din urmă cu un an.

La ora locală 03.34 din acea sâmbătă, la sfârşitul vacanţei de vară australă, pământul s-a cutremurat cu o putere rar întâlnită în ultimul secol: un seism cu magnitudinea 8,8, cu epicentrul la Cobqecura, în apropiere de Conception, oraş cu o populaţie de jumătate de milion de locuitori şi situat la 500 de kilometri sud de Santiago.

"Unul dintre cele mai puternice cinci cutremure înregistrate în istoria umanităţii", a amintit recent preşedintele Sebastian Pinera, care a fost învestit în funcţie doar 11 zile mai târziu.

Cutremurul, care a provocat distrugeri şi panică până în capitala Santiago, a fost distrugător mai ales în regiunile din centru şi sud (Bio Bio şi Maule). În total, 524 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar 31 au fost date dispărute.

Chile, care se integrase în urmă cu o lună în "clubul ţărilor cele mai bogate" din OCDE, nu era pregătită pentru haosul care a urmat.

Furturi din magazine, case abandonate, armata mobilizată pe străzi, restricţii de circulaţie, toate acestea au afectat puternic imaginea statului Chile, considerat printre cele mai dezvoltate din America Latină.

Procesul de reconstrucţie "va dura până în 2014", a avertizat Pinera, în condiţiile unui bilanţ de peste 220.000 de locuinţe distruse, 3.700 de şcoli sau licee închise, 17 spitale inutilizabile şi 1.550 de kilometri de drum avariate. Totuşi, mai mulţi economişti considerau supraevaluată estimarea oficială a pagubelor, 30 de miliarde de dolari (22 de miliarde de euro).

Statul Chile a înregistrat însă o creştere economică de 5,2 la sută în 2010, şi datorită contribuţiei producţiei de cupru (Chile produce o treime din oferta mondială).

"În realitate, pagubele sunt relativ minore, dacă luăm în considerare faptul că sectorul privat funcţionează normal, la un an" de la seism, apreciază economistul Alejandro Fernandez, de la Universitatea din Chile.

Sectorul minier al ţării a înregistrat reduceri bugetare, în condiţiile în care aproximativ 20 de grupuri, inclusiv concerne mondiale, au acceptat un efort fiscal intensificat, care va aduce venituri bugetare de un miliard de dolari pe o perioadă de patru ani.

În oraşele de pe litoral şi în Conception, ruinele au dispărut. Dar o jumătate de milion de chilieni trăiesc în sărăcie din cauza catastrofei.

Astfel, 3.000 de persoane trăiesc în continuare în locuinţe prefabricate de lemn de 20 de metri pătraţi, fără apă curentă, la Dichato. "O viaţă tristă, îngrozitoare, ca într-o tabără de concentrare", afirmă Toledo.

Ei fac parte din cele 40 la sută de familii a căror locuinţă nu a fost reconstruită. Guvernul preferă să se refere la cele 135.000 de persoane care au primit deja subvenţia pentru o nouă casă.

Justiţia anchetează plângerile victimelor seismului din 27 februarie, care îi vizează pe miniştrii Guvernului lui Michelle Bachelet şi chiar pe fosta preşedintă a ţării.

Aceste proceduri încearcă să stabilească responsabilităţile în acele minute fatale, când o "eroare de diagnostic", recunoscută de Marina chiliană, a contribuit la ridicarea prematură a alertei de tsunami.

În urmă cu 15 zile, un sfârşit de săptămână marcat de 80 de mişcări telurice le-a amintit chilienilor că replicile seismului din 27 februarie 2010 vor mai dura încă mai mulţi ani, potrivit oamenilor de ştiinţă.