Cine este femeia care câştigă mai bine decât Obama

Comisia pentru Remuneraţii Publice, un organism independent însărcinat cu stabilirea indemnizaţiilor aleşilor şi înalţilor funcţionari, a propus creşterea salariului premierului cu 31 la sută.

În cazul în care acest nivel de salarizare va fi aprobat de Parlament, Gillard va primi 481.000 de dolari australieni (366.000 de euro) pe an, în timp, potrivit administraţiei americane, salariul locatarului Casei Albe este de 395.188 de dolari americani (304.000 euro).

"Nu este un salariu nerezonabil pentru primul ministru al Australiei", a comentat preşedintele Comisiei, John Conde, când a fost întrebat despre pertinenţa unei asemenea creşteri salariale, în condiţiile în care Gillard bate recorduri de nepopularitate, într-o conjunctură economică sumbră.

Motivând o creştere cu acelaşi procent al indemnizaţiilor parlamentarilor, Comisia a apreciat că "poşta electronică, Facebook, Twitter şi alte (reţele sociale) au sporit aşteptările societăţii faţă de paralmentari în privinţa disponibilităţi acestora".

"Aşa cum ne-au spus anumiţi aleşi, acest lucru înseamnă că eşti la serviciu întotdeauna", a adăugat Comisia.

Aceste creşteri însumează o cheltuială de 20 de milioane de dolari din fonduri publice.

Guvernul a anunţat recent reduceri ale cheltuielilor de stat, inclusiv o reducere a ajutoarelor sociale pentru familii, în vederea diminuării deficitului bugetar.

"Îi felicit pe politicienii/miniştrii australieni care au primit creşteri salariale. Este ca şi cum nu am avea săraci care trăiesc pe stradă în oraşele noastre", a reacţionat o utilizatoare de Twitter.

Alt utilizator a denunţat propunerea ca "ruşinoasă". "Noi nu putem să îi plătim pe profesioniştii din (domeniul) sănătăţii, poliţiei şi nici măcar hamalii", a scris el, referindu-se la greva personalului unui aeroport, acţiune care a perturbat traficul aerian australian timp de săptămâni, în acest an.

Ţara cu cele mai mici datorii dintre statele cu economii dezvoltate, Australia începe să resimtă efectele crizei din zona euro şi ale încetinirii creşterii economiei mondiale. Însă imensele sale resurse naturale (minereuri, cărbune, gaze naturale) o feresc, pentru moment, de o stagnare bruscă.