Clivajul dintre şiiţi şi sunniţi tinde să se accentueze, pe fondul evenimentelor din Orientul Mijlociu

Teama de-a sesiza agravarea relaţiilor între cele două comunităţi s-a accentuat în urma dublului atentat, din 19 noiembrie, împotriva ambasadei iraniene în Liban, revendicat de un grup aparţinând reţelei teroriste sunnite Al-Qaida.

Iranul şiit este un aliat al regimului sirian al lui Bashar al-Assad, care se confruntă cu o rebeliune predominant sunnită. Conflictul sirian se prelungeşte în Liban şi are, de asemenea, repercusiuni în Irak, implicat în prezent într-o spirală a violenţei, lăsând astfel să crească temerile revenirii conflictului confesional din 2006-2007.

"Situaţia este îngrozitoare, şi se înrăutăţeşte", spune Fanar Haddad, un cercetator la Institutul pentru Orientul Mijlociu de la Universitatea Nationala din Singapore, autor al studiului "Sectarismul în Irak".

"Vedem astăzi efectele cumulate în Irak timp de zece ani. În plus, există Siria... Mă cuprind fiorii când mă gândesc ce se va întâmpla. Se pare că totul duce spre o divizare şi mai mare între sunniţi şi şiiţi", estimează Haddad. "Cred că cel mai rău încă urmează să se producă", mai adaugă el.

Şiiţii sunt minoritari în comunitatea musulmană mondială, dar majoritari în Iran, Irak şi în Bahrain.

Tensiunile între cele două comunităţi sunt deosebit de mari în timpul dintre Ashura şi Arbain, două sărbători şiite foarte imprtante, care au loc la 40 de zile interval. Celebrarea Ashura, la 14 noiembrie, a fost din nou umbrită de moartea a zeci de şiiţi în atacuri în Irak.

O serie de experţi sunt de părere că dificultăţile tot mai mari între şiiţi şi sunniţi sunt consecinţa invaziei americane în Irak, în 2003, care a pus capăt regimului dictatorului Saddam Hussein şi a instalat autorităţile sunite în locul lui.

O diviziune regională

Analiştii atrag atenţia asupra efectelor pe care le-a avut asasinarea prim-ministrului libanez sunnit Rafik Hariri, în 2005, şi războiul din Siria.

"În mod sigur clivajul între sunniţi şi şiiţi a crescut din 2005", explică Sahar al-Atrache, un analist specialist pe Liban la International Crisis Group.

Printre şiiţi, există "un fel de teamă, îndreptăţită sau nu", determinată de o fortificarea în regiune a islamului politic, dominat de suniţi, mai ales începând cu Primăvara Arabă, estimează Sahar al-Atrache.

"Acest lucru a contribuit la fortificarea poziţiilor sectare ale mişcării şiite libaneze Hezbollah, Irak şi Iran cu privire la problema siriană", a adăugat ea.

Războiul din Siria, la care Hezbollah a fost de acord să participe, trimiţând combatanţi de partea regimului, a făcut deja 120.000 de morţi. Conflictul care a polarizat regiunea în pro şi anti-regim pare să nu dea niciun semn de respiro.

"Sectarismul s-a amplificat în mod clar", spune Omar Shakir, un activist din Homs. "Regimul nostru este un regim sectar. El instruieşte miliţii compuse din combatanţii unei secte. Când oamenii observă masacrele comise de regim reacţionează în manieră sectară cu aceeaşi ură ca aceea la care au fost supuşi în confruntări", explică el.

În Irak, diplomaţii se îngrijorează de turnurile pe care riscă să le aducă alegerile parlamentare din aprilie. Partidele, în mare parte fondate pe diviziuni tribale şi sectare, mai mult decât pe ideologii, ar putea pune mai mult accent pe elemente comunitare, accentuând şi mai mult relaţiile intercomunitare, într-o ţară care abia a ieşit dintr-un conflict confesional (2006-2007).

"Tot ce am observat până acum a condus la poziţii şi mai tranşante, în loc să le facă mai moderate. Alegerile mai degrabă restrâng flexibilitatea, decât o măresc. Jucaţi pentru echipa voastră...", explică un diplomat occidental, sub protecţia anonimatului.