Coaliţia de dreapta din Italia câştigă alegerile: cinci întrebări pentru pieţe

Giorgia Meloni, liderul formaţiunii naţionaliste Fraţii Italiei, este favorită să devină prima femeie prim-ministru al Italiei, în fruntea celui mai de dreapta guvern de după cel de-al Doilea Război Mondial, potrivit Reuters.

Absenţa retoricii antieuro observate la alegerile din 2018 i-a liniştit pe investitori în perioada premergătoare votului. Un rezultat slab pentru Liga lui Matteo Salvini, partidul cu cea mai puţin proeuropeană poziţie, ar putea fi, de asemenea, o uşurare.

Cu toate acestea, Meloni şi aliaţii săi se confruntă cu o listă lungă de provocări, inclusiv creşterea preţurilor la energie, războiul din Ucraina şi o nouă încetinire a celei de-a treia economii ca mărime din zona euro.

În condiţiile în care pieţele urmăresc cu atenţie, Reuters analizează cinci întrebări-cheie aflate în actualitate.

1. Este perspectiva stabilităţii politice un aspect pozitiv pentru pieţe?

Posibil. Comentariile lui Meloni din timpul campaniei electorale, potrivit cărora va respecta normele bugetare ale UE, au liniştit pieţele, iar o uşoară subperformanţă a obligaţiunilor italiene luni s-ar putea datora mai mult neliniştii pieţei globale decât unei reacţii la rezultat. Presiunea asupra obligaţiunilor ar putea creşte pe măsură ce accentul se mută pe politica bugetară în 2023. În ciuda tonului liniştitor al lui Meloni, îngrijorarea cu privire la o posibilă ciocnire cu Uniunea Europeană ar putea creşte dacă partidele de dreapta fac presiuni pentru reducerea impozitelor şi creşterea cheltuielilor pentru pensii. De asemenea, dreapta nu este văzută câştigând o majoritate de două treimi în ambele camere ale parlamentului care ar permite modificarea constituţiei fără un referendum, ceea ce ar fi putut provoca o oarecare nelinişte, deoarece constituţia protejează aspectele legate de apartenenţa Italiei la UE.

„Nu ne aşteptăm la un impuls imediat pentru o relaxare fiscală majoră, dar vedem riscuri pe termen mediu ca agenda politică a dreptei să intre în conflict cu obiectivele UE”, a declarat Giada Giani, economist la Citi.

„Prima decizie cheie a lui Meloni va fi numirea ministrului de finanţe, o personalitate pro-europeană şi prudentă din punct de vedere fiscal părând o alegere probabilă pentru moment”, a adăugat ea.

2. Ar putea fi modificat planul de finanţare a Italiei de către UE?

Fraţii din Italia consideră că există loc pentru a modifica programul fondului de redresare al Italiei, susţinut de UE, pentru a ţine cont de şocul energetic.

Pentru a primi următoarea tranşă de fonduri în decembrie, Roma trebuie să îndeplinească 55 de obiective noi, despre care un oficial de partid a spus că ar trebui ajustate. Bruxelles-ul a declarat că este posibilă doar o ajustare fină a planului de redresare convenit.

Partidul a declarat că nu va pune în pericol accesul la program, dar schimbarea planurilor ar putea pune în pericol fondurile, în valoare de 19 miliarde de euro (18,3 miliarde de dolari) sau 1% din PIB, a declarat economistul Rabobank Maartje Wijffelaars înainte de vot.

3. Ce înseamnă un nou guvern pentru datoria italiană?

Italia este unul dintre cele mai îndatorate state din lume, cu o datorie ca pondere în produsul intern brut de 151%. Se aşteaptă ca acest raport să scadă în acest an, dar ar putea totuşi să crească dacă plăţile fondurilor UE nu vor fi efectuate, afectând creşterea economică.

Îngrijorarea legată de datoria italiană a împins randamentele obligaţiunilor pe 10 ani peste 4% . Moody's şi S&P au redus perspectivele ratingului Italiei după ce Mario Draghi a demisionat din funcţia de prim-ministru în iulie.

„Ne aşteptăm la o reacţie mai degrabă atenuată a pieţei în ceea ce priveşte marja de credit a BTP-urilor pe termen scurt, deoarece rezultatul alegerilor a fost în mare parte în conformitate cu aşteptările”, au declarat strategii UniCredit, adăugând că este posibilă şi o anumită acoperire pe termen scurt.

4. Şi-ar putea activa Banca Centrală Europeană instrumentul antifragmentaţie?

Creşterea costurilor de împrumut în Italia, ţară puternic îndatorată, testează hotărârea BCE de a limita tensiunile de pe piaţa obligaţiunilor.

Alegerile din Italia fuseseră considerate un obstacol pe termen scurt în calea activării de către BCE a Instrumentului de protecţie a transmiterii (TPI) - un nou instrument menit să împiedice costurile de împrumut ale statelor mai slabe să se îndepărteze prea mult de cele ale Germaniei, ţară cu rating de top, fără a fi vina lor.

Nu se aşteaptă ca BCE să folosească TPI în curând, dar prezenţa sa ar trebui să ajute la susţinerea obligaţiunilor italiene.

5. Ce vor însemna rezultatele pentru băncile italiene?

Sectorul este într-o formă mai bună decât în momentul alegerilor din 2018, când retorica anti-euro a partidelor populiste a zdruncinat investitorii.

Băncile italiene au o bază de capital mai solidă şi sunt mai puţin expuse la stresul suveran decât erau în urmă cu un deceniu. Evaluările ieftine, ratele în creştere şi comentariile liniştitoare ale lui Meloni, favorabile UE, înseamnă, de asemenea, că creditorii italieni par atractivi, spun analiştii şi investitorii.

Dar, în cele din urmă, perspectivele economice vor fi cele care vor prevala, iar în condiţiile în care riscurile de recesiune sunt în creştere, pariul pe bănci ar putea fi riscant. Acţiunile bancare italiene au depăşit luni dimineaţă băncile din zona euro.