Comentariu AFP: Uniunea naţională a Franţei, pusă la încercare în periferiile "fracturate"

"Tot mai mulţi oameni trăiesc alături de noi", se alarmează Mohamed Tria, preşedintele unui club de fotbal dintr-un cartier de locuinţe de la periferia Lyonului (centru-est).

Acest cadru de întreprindere mărturiseşte că "nu este suprins" de slaba participare a "periferiilor" - cu o populaţie puternică de imigranţi, adesea musulmană şi afectată de un şomaj în masă - la manifestaţiile la care au fost prezente aproape patru milioane de persoane în Franţa, pe 11 ianuarie, pentru a denunţa "teroarea islamistă".

"Interpretarea atentatelor a fost cu totul alta în aceste cartiere", subliniază el, încă "uluit" de reacţiile adolescenţilor "aflaţi în căutarea recunoaşterii" şi tentaţi să-şi glorifice autorii jihadişti francezi. "Ei nu vedeau moartea a 17 persoane, ci actul de bravură al celor căzuţi cu arma în mână. Ei îi admiră pe aceşti oameni", insistă Tria.

"Periferiile sunt pe muchie, prinse între revolte şi negarea acestei barbarii", avertizează Asociaţia "Ville et banlieue", din care fac parte primari din 120 de oraşe. Ele "sunt în prezent mai mult ca niciodată (...) revelatorul şi teatrul fracturilor noastre, neputinţelor noastre, contradicţiilor şi slăbiciunilor".

În contextul în care printre victime se află patru evrei, Guvenul socialist a denunţat un "nou antisemitism" în cartiere.

Potrivit Ministerului Educaţiei, aproximativ 200 de incidente legate de atentate au fost înregistrate în ansamblul instituţiilor şcolare franceze. Jumătate au perturbat momentul de reculegere organizat pe 8 ianuarie, la o zi după măcelul de la Charlie Hebdo, iar "aproximativ 40 de cazuri" care ţin de "apologia terorismului" au fost semnalate, în special în colegii sau licee din cartiere sensibile.

"Trebuie să avem foarte mare atenţie la lectura teritorială", subliniază Renaud Epstein, un sociolog de la Universitatea din Nantes (vest), opunându-se oricărui amestec al periferiei şi terorismului - o frică pregnantă pentru o populaţie care se teme că este stigmatizată.

În fapt, fraţii Saïd şi Chérif Kouachi, autorii atacurilor de la Charlie Hebdo, şi-au petrecut adolescenţa în Corrèze, o regiune rurală din centrul Franţei. Iar deşi asasinul de la magazinul alimentar cu specific evreiesc Amédy Coulibaly provine din periferia sensibilă Grigny din sudul Parisului, el şi Chérif Kouachi au basculat în islamul radical la închisoare.

 "N-avem nimic aici"

Aleşi, experţi sau asociaţii constată unanim eşecul celor 30 de ani de planuri de "renovare" urbană, care vizează în prezent 1.300 de cartiere "prioritare", în aproape 700 de comune. Aproximativ cinci milioane de persoane locuiesc în ele.

"Noi nu am înţeles ceea ce s-a întâmplat în 2005", apreciază Mohammed Mechmache de la Asociaţia AC Le Feu, înfiinţată la periferia pariziană după revoltele din toamna lui 2005 care au avut un răsunet mondial.

În opinia sa, "locuitorii au sentimentul că sunt abandonaţi, se fragilizează, se închid şi se află la bunul plac al celor care vin să-i adune cu linguriţa, adică "extremiştii din toate părţile".

Abandonul cartierelor este rezumat de către Issa, din Clichy-sous-Bois, de unde au pornit violenţele, într-o singură frază: "Suntem atât de aproape de Paris, dar atât de departe de tot". "Nu avem nimic aici, nu există transport (comun), magazine, teatru, cinema", continuă Zouzou, altă locuitoare.

Puterile publice s-au lansat într-un nou program naţional, dotat cu cinci miliarde de euro, vizând să creeze 300.000 de locuri de muncă în zece ani.

"Deversarea a tone de beton nu este suficientă. Este nevoie de umanitate", subliniază Mohamed Tria. "Ne trezim brusc cu Kouachi et Coulibaly, dar ei nu sunt copii ai Republicii fecundaţi (...). Integrarea franceză nu funcţionează", subliniază el.

"Cine le predă azi acestor puşti ce este bine şi ce este rău? Cum nu-i mai învăţăm valorile noastre, iau alţii acest loc, aşa stau lucrurile (...). Radicalizarea religioasă este o consecinţă, face parte din replierea asupra sieşi-însuşi", continuă el. "Este urgent să se acţioneze în următorii zece ani, pentru salvarea celor care pot fi salvaţi", îndeamnă el.

În opinia lui Renaud Epstein, "cartierele sunt doar revelatorii unor probleme mult mai ample (...), care trimit la discriminări etnico-rasiale", într-o ţară în care diversitatea întârzie să urce scara socială.