COMENTARIU Lelia Munteanu | Bibi Talent, la Canal 13: “Nu e vorba cine telefonează la trei noaptea, e vorba cine răspunde la trei noaptea şi cui”

Avantaj pentru prim ministru (aflat în conflict cu mai toţi jurnaliştii). Atmosferă relexată, în bucătărioara emisiunii. Dialogul părea că s-ar fi purtat la per tu (în ebraică nu există diferenţa dintre “tu” şi “dumneavoastră” într-o conversaţie).

Discuţia, pe care am transcris-o integral, e fabuloasă. Ni-l dezvăluie pe Bibi - un politician genial - cu carisma, cu trucurile, cu hybrisul lui, dar şi cu patriotismul său vibrant.

"- Ce grozave sunt zilele dinaintea alegerilor, când poţi să stai de vorbă, uneori, cu premierul. Bună dimineaţa, domnule prim ministru!

- Bună dimineaţa.

- Să-ţi fac o cafea mică? Espresso sau ness? Chiar e bine: după, avem şi sportul de dimineaţă (referire la cele 20 de minute de ştiri sportive, parte din program, n.m.). Parcă ai zis ness?

- Da, dar n-are importanţă.

(Avri prepară cafeaua).

- Faci sport?

- Da.

- Ce sport?

- Ăăăă... (Bibi nu e hotărât ce să răspundă). Mers pe pantă şi... (mimează ridicatul halterelor).

- Când te-am văzut, când ai primit vaccinul, am observat că ai muşchiul  braţului foarte dezvoltat, o minune!

- Chiar aşa de atent te-ai uitat...? (Râde).

- Era vizibil! Mi-am spus: uite un om în vârstă ... câţi ani ai, 72?

- 71. Ştii, la vârsta mea o dai în jos. (Bibi are între 71 şi 72).

- Pardon, 71. Se vede că te îngrijeşti.

- Da, mă îngrijesc. Dar, ştii, muşchiul ăsta este de la frânghiile din armată (mimează trasul de frânghii), din Unitatea de Elită a Statului Major.

- Asta a fost acum 50 de ani. Corpul îşi mai aminteşte?

- E ca şi mersul pe bicicletă. Dacă exersezi, dacă pui corpul în mişcare ... dar şi creierul, e foarte important.

- Simţi îmbătrînirea corpului?

- Nu. Ba da. Aici (arată spre cap) – nu!

- N-am întrebat de cap, am întrebat de corp.

(Avri îi serveşte cafeaua şi se aşază în faţa unei notiţe pe care o va folosi tot interviul).

- Uite, am o problemă ... (Bibi ia o prăjiturică de pe platoul din faţa lui)... cum îmi puneţi treburile astea în faţă? (Râde). Nu-i corect.

- Lasă ... mi s-a spus că îţi plac foarte mult nucile.

- O nebunie! (Bibi se delectează cu o bucăţică de fursec). Caloriile… Ce fac? Merg pe bandă. Mergi pe bandă şi începi să măsori, începi să concurezi cu cineva...

- Pentru că nu te poţi abţine să concurezi, eşti foarte competitiv.

- Sunt competitiv. E un băiat de 21 de ani, de care îmi amintesc. Îl cheamă Benjamin Netanyahu şi încep să concurez cu el.

- Ai fost un atlet de excepţie.

- Da, da, sigur. Încep să concurez cu el, dar corpul îmi spune: <Îţi aminteşti când mergeam cu 50 de kile în spate, în operaţiunea cutare sau cutare?... Acum plăteşti>. Şi îmi arată nota de plată...

- A fi competitiv e un lucru care ajută în viaţă?

(Bibi ridică mâinile a întrebare).

- Dacă ai fi putut să-ţi alegeţi genele, cum se poate face astăzi, ţi-ai fi păstrat gena, sau ai fi renunţat la ea?

(Bibi soarbe tacticos din cafea şi cade pe gânduri, zâmbind şi încrucişând mâinile pe piept).

- Cât îţi place şi cât îţi displace?

- Îţi dă un drive nebun, te face turbo.

- Eşti incapabil de a nu câştiga!

- Da, trebuie să câştig. Pentru voi. La trei noaptea, când îl sun pe directorul general de la Pfizer...

- Ajungem şi la asta...

- Da, dar voiam să spun cu cine concurez în situaţia asta. Concurez cu toţi şefii de state.

- Ajungem, ajungem. Dar eu mă gândeam la familia ta. Plăteşte un preţ mare din cauza competitivităţii tale.

- Da, e adevărat. Mai precis, nu din cauza competitivităţii, ci din cauza faptului că eu am o mare chemare şi, fiindcă chemarea asta vine din dreapta - te arzi, încasezi câte un cuţit. Nu-mi pasă, e în ordine, dar când familia încasează câte un cuţit, e greu.

- Te-am văzut ţinând „discursul dragostei”, uitându-te direct în obiectivul camerei, mărturisindu-ţi dragostea pentru soţie şi m-am emoţionat ca toată lumea, nici un ochi n-a rămas uscat. (Referire la o declaraţie de dragoste făcută Sarei, în urmă cu câteva zile, când, într-un interviu, a fost întrebat ce părere are despre acuzaţiile penale care i se aduc soţiei sale, n.m.).

- Nu fi cinic. Şi acum se uită la noi. (Zâmbeşte şi roşeşte).

- Nu sunt cinic, dar m-am întrebat. Dacă tot îţi iubeşti aşa de mult soţia şi fiul - celălalt fiu a plecat din casă - de ce nu le dai o pauză, de ce nu le spui <Vă dau 10 ani de la mine, o pauză de toate astea, hai să ne retragem în Camun (referire la Val Camonica ?) şi să trăim normal>.

- Pentru că am o misiune, o mare misiune. (Pleacă plin de modestie  capul). O misiune din partea bunicului meu, a tatălui meu şi a familiei mele, care mă susţine. În primul rând, misiunea mea e să asigur existenţa Statului Israel. Aici s-au făcut minuni. Vezi ce este în Europa, totul se năruie. Ştii, în Europa nu poţi să comanzi o masă la un restaurant, fiindcă e închis. La noi, tot nu poţi să comanzi o masă, dar fiindcă toate restaurantele sunt pline. Aşa că, mă simt obligat, obligat obsesiv, cu aceeaşi obsesivitate care mă obligă să aduc vaccinuri în ţară, înaintea tuturor, deşi suntem o miime din lume...

- Dar unde a fost obsesivitatea când era vorba de a închide porţile ţării, de ce n-ai presat, în pofida recomandărilor consilierului juridic, de ce ai lăsat totul deschis, până în ziua de azi, de fapt?

- Asta este iarăşi o gogoriţă de-a presei. Ţara a fost închisă luni de zile, mai mult decât orice altă ţară din lume. Şi acum e închisă. Da, nu ermetic, dar mai mult decât oricare altă ţară.

- De ce n-ai adus la timp testele şi de ce...

- Lasă, şi asta e o legendă. Nu sunt teste, în lume nu sunt destule teste rapide. De fapt, tehnologia nu este destul de dezvoltată ... totul e o fabricaţie a televiziunilor, televiziunile bat câmpii...

- Adică televiziunile n-au dreptate?

- Câteodată au, dar tot sensul este îndreptat doar într-o singură direcţie... Ce vreau să spun este că există o singură soluţie, pe care am înţeles-o imediat… Singura soluţie adevărată împotriva coronei e vaccinul. De aceea m-am adresat...

- Cine a venit cu ideea ca Israelul să fie prima...

- Eu, eu. L-am contactat (pe Albert Bourla, CEO-ul de la Pfizer, n.m.) şi i-am spus... În primul rând e un bun evreu, un om bun, dar ca proprietar de firmă...

- Un om foarte plăcut.

- Ai dreptate, un om foarte cald, dar să nu te inducă în eroare...

- Nu, ştiu că n-a făcut-o de dragul ochilor tăi, ştiu că are un interes.

- Mi-a spus că... Ştii, nu e vorba cine telefonează la trei noaptea, e vorba cine răspunde la trei noaptea şi cui. Mie mi-a răspuns. Mă cunoaşte, mă apreciază. Dar, oricum, trebuia să-i explic. I-am spus <Albert, noi vom fi modelul reuşitei în toată lumea. Suntem o ţară mică, dar eu mă angajez în faţa ta - sunt mândru de cetăţenii ţării mele, iar acum se vede câtă dreptate am avut - eu pot să-ţi promit că mă voi ocupa personal>. Şi aşa cum am fost obsesiv cu el, am fost obsesiv şi cu serviciile de sănătate şi cu tot sistemul medical, care este excelent...

- Dar se poate spune şi că această soluţie de a aduce vaccinurile - ceea ce într-adevăr s-a dovedit a fi o soluţie salvatoare şi care ne-a scos la liman, şi pentru care îţi mulţumim şi ţie, şi lui – este, de fapt, o acoperire a administrării mediocre a crizei.

- Din contră! După primul lockdown am administrat situaţia colosal, fiindcă am avut parte de un guvern unitar, nu guvern în guvern, nu rotaţie, nu mutaţie, ca acum. După alegeri, când n-am putut forma un guvern unitar, am avut parte de un guvern în guvern, n-am mai reuşit să facem lockdown-ul aşa cum trebuie. Toţi spuneau <deschideţi, deschideţi>, tot populismul ăsta, toată paka-paka, într-adevăr n-a fost ce trebuie.

- <Paka-paka> e o expresie care lezează.

- De ce?

- Paka-paka, Şaşa-Şaşa se consideră, venind din partea ta, ca o adresare batjocoritoare. (Aluzie la exprimările recente ale lui Bibi, când şi-a pierdut cumpătul la interviuri. Întâi a fost paka-paka - un fel de „bla- bla, care i s-ar fi trecut, poate, cu vederea, dacă n-ar fi urmat, la câteva zile, „paka-paka, Şaşa-Şaşa”, cu trimitere la fosta şefă a Cabinetului Corona, Yifat Shasha-Biton, care i-a cam pus beţe în roate).

- Ştii ce? (Enervat): Iartă-mi expresia, eu nu sunt <politically correct>, eu sunt <correct>. Eu mă ocup de lucruri adevărate! Şi ceea ce era adevărat era, în primul rând, să aduc milioane de vaccinuri, să aduc vaccinuri pentru toţi. Şi ştii cui le aduc? Şi populiştilor, şi celor de dreapta, şi celor de stânga, şi, cui vrei, religioşilor, ateilor, arabilor... şi uite ce zice lumea!

- Lumea zice de bine. Dar, deschidem o paranteză. Ce atitudine ai faţă de opozanţii vaccinării? Adică, în mijlocul nostru avem o insulă mare ... nu comunici cu ei ... nu încerci să-i convingi?

- Ba da, merg în aşezările arăbeşti...

- … În afară de a le zice „mergeţi să vă vaccinaţi”.

-  Nu, mă refeream la opozanţii dintre noi, din motive ideologice… Pot să le spun un singur lucru. Ei cred că... De ce se împotrivesc? Ei cred că vaccinul este un corp străin pe care îl bagi în tine, nu? Virusul este un corp străin. Vaccinul împiedică virusul să atace organismul. Vaccinurile, aşa cum am dovedit, ne salvează. Asta le spun. Mergeţi pe ştiinţă!

- Urechi surde.

- Nu, nu. Nu mai sunt surde, pentru că am vaccinat mai mult de 90 la sută dintre cei peste 50 de ani. De-aia nu mai e nevoie de un nou lockdown. De ce ar mai fi nevoie de lockdown? Oamenii nu ştiu. Când sunt bolnavi în stare gravă, spitalele intră în colaps. Acum avem mai puţin de 600 de bolnavi în stare gravă - avem capacitate cel puţin dublă. Adică acum numărul a tot scăzut, ceea ce înseamnă că nu mai avem rezervor de bolnavi în stare gravă. De-asta spun că nu va mai fi un lockdown. Şi nu spun asta fiindcă vin alegerile sau Pesah-ul. Nu, nu va mai fi lockdown, fiindcă nu mai e motiv de lockdown. Evident, în afară de...

- Mutaţie. O mutaţie ar putea distruge tot. Şi mutaţia va veni prin aeroport, şi aeroportul nu e închis ermetic...

- Da, dar am să-ţi spun de ce nu e probabil. Virusul a făcut vreo 2.000, probabil 2.500 de mutaţii, însă vaccinurile pe care le-am adus de la Moderna şi Pfizer pot anihila mutaţiile. Aşa că, dacă nu va fi o mutaţie pe care să n-o identificăm, ieşim din criză cu brio.

- Vom da vaccinuri şi palestinienilor, tuturor palestinienilor, aşa cum ne cer toţi, inclusiv America?

- Nu. Le-am dat numai muncitorilor palestinieni, pe bună dreptate, fiindcă din punct de vedere epidemiologic trăim în acelaşi spaţiu. Dacă vom avea surplusuri, le vom da şi celorlalţi. Ce vreau să spun este că ieşim din asta cu brio, suntem primii în lume.

- Da, dar nu ştiu dacă ai observat când ai trecut de-a lungul străzii - toate restaurantele din zonă s-au închis ...

(Bibi schiţează o obiecţie, zâmbeşte în gol).

- … Toate restaurantele s-au închis, e vorba de un tsunami economic groaznic. Oamenii se întreabă: de ce totul se stabileşte în ultima clipă, de ce abia la miezul nopţii ni se spune ce va fi dimineaţa? Dacă există priorităţi, de ce copiii au fost lăsţi la urmă?

- Copiii, e în ordine, nu vrei să se îmbolnăvească şi să îmbolnăvească şi pe alţii. Despre afaceri, vreau să-ţi spun că le-am dat mai mult de 100 de miliarde de shekeli. Intru în brutării, cafenele, restaurante şi oamenii sunt veseli. Mai avem bani de dat, eu vreau să dau, dar mi se spune <stop>.

- Din cauza alegerilor.

- Şi medicina e înainte de alegeri - şi la vaccinuri îmi spui <stop>? Când vreau să salvez afacerile mi se spune <ce te-a apucat?>. Bineînţeles că trebuie să le dau bani.

- Dar tu eşti responsabil de asta, fiindcă tu te-ai împotrivit privatizării funcţiei de consilier juridic al statului.

- Nu, nu consilierul juridic mă împiedică. Pur şi simplu, nu am majoritate. Guvernul e paritar şi avem legea rotaţiei. Te anunţ de pe acum: n-o să mai fie un guvern bazat pe rotaţie! Oamenii înţeleg că avem nevoie de un guvern puternic, de dreapta...

- Şi dacă n-o să ai un guvern?

- O să am...

- Dacă depinde de Bennett, pe care îl ... ceva între dispreţuieşti şi batjocoreşti ... dacă ai fi fost Bennett, ai fi intrat în coaliţie cu Bibi?

- Sigur că o să intre cu noi!

- După tot ce ai spus despre el?

- Mai curând el a spus despre mine. Nu contează, nu mă ocup de chestiile astea. Acum avem o misiune. Să ridicăm economia ţării.

- O să-l laşi să fie ministru de Finanţe? Cu programul Singapore al lui...

- Ce program? Palavre! Eu am condus ţara spre un record al tuturor timpurilor. Am de gând să scot ţara din criză printr-un program grandios… nu eşti în decilul 7… până la decilul 7 (cel mai înalt prag de impozitare, la venituri foarte mari, unde ajutoarele de stat nu se mai distribuie, n.m.).

- Pot să cobor, dacă primesc ceva.

- Vei primi, 750 de shekeli şi încă 500 pentru fiecare copil, până la al patrulea copil. Am de gând să dau ajutoare nerambursabile afacerilor...

- De unde toţi banii ăştia?

- Creştere economică, creştere imensă!

- E foarte bine că avem high-tech, dar nici ăsta nu mai are resurse. 70 la sută din piaţă a rămas în urmă - de unde creştere economică?

- Nici vorbă, creşterea va fi enormă! OECD susţine că Israelul este lider în economia occidentală. Noi am fost cel mai puţin lezaţi. Toate ţările care reprezentau un model, Suedia şi Germania, sunt după noi. Noi suntem într-o situaţie economică grozavă. Ştiu că au fost oameni şi afaceri lezate. În prima zi după ce voi forma guvernul, voi acorda ajutoare nerambursabile oamenilor şi afacerilor.

- Ajutorul de şomaj tehnic automat va fi sistat, în sfârşit?

- Da, ajutorul va reveni angajatorilor. În al doilea rând, voi micşora dramatic impozitele. În al treilea rând, voi deschide cursuri de reconversie profesională pe banii statului, în favoarea meseriilor de viitor, din epoca post Corona. În al patrulea rând, voi aproba mega proiecte, de zeci de milioane de shekeli...

- De exemplu?

- De exemplu, robotică, energie curată. De exemplu, fabricile de vaccinuri pe care le vreau aici. Şase ţări vor deja să participe. Şi, 40 de miliarde de shekeli care vor veni... îmi spunea Muhammed Bin Zayed (prinţul moştenitor al Emiratului Abu Dhabi şi Comandantul Suprem al Forţelor Armate a Emiratelor Arabe Unite, n.m.)… apropo, un conducător colosal şi prieten personal, îmi spunea <Domnule prim ministru>... Mohammed şi Benjamin (gesticuleaţie neclară, sugerând că şi-ar spune pe nume) îmi zicea acum trei zile <am încredere în cum conduci economia Israelului, eu investesc în economia Israelului o sumă iniţială de 40 de miliarde de shekeli, ca să facem lucruri împreună>. Deci, acesta este al patrulea domeniu de dezvoltare, investiţiile. În al cincelea rând, voi avea grijă ca tinerii noştri să înveţe meseriile de viitor, din tehnologie şi informatică.

- Cred că trebuie să ne învăţăm copiii şi cum să se adreseze unul altuia, femeilor şi bărbaţilor, cum să relaţioneze...

- Da, şi poezie şi beletristică...

- ... suntem în mijlocul unui val imens de afaceri sexuale ... Nu există o atitudune împotrivă, la nivel de stat.

- Cred că, din contră, există, chiar şi în învăţământ. Dar, evident, de fiecare dată când auzi de aşa ceva ... Apropo, fără a încerca de a trage o concluzie ... (referire la recentele dezvăluirile despre abuzurile sexuale ale lui Meshi Zahav, fondatorul ZAKA, n.m.).

- Da, dar atmosfera este plină de devianţi.

- Da, orice atac împotriva femeilor sau al copiilor e ceva îngrozitor. Sper că vom eradica această plagă. Apropo, există acum o tendinţă mondială împotriva acestui fenomen. Am vorbit cu un profesor de la Harvard, care mi-a spus că tendinţa este spre îmbunătăţire.

- Mi se tot spune în cască să te întreb de politică.

- Scoate-o din ureche!

- Adevărul este că n-am chef de politică. (Colegilor): Aşa că, încetaţi să-mi mai vorbiţi în ureche.Pe mine mă interesează relaţiile cu America.

- Cineva poate să-mi mai facă un espresso?

- Eu.

- De ce tu?

- Pentru că asta intră în atribuţiile mele.

(Amândoi se ridică şi se întorc cu spatele, spre cafetieră. Avri bagă capsula de cafea în cafetieră. Bibi ia cana deja folosită de pe masă şi o pune în cafetieră).

- Pe ce trebuie să apăs?

- Aşteaptă să se încălzească… Acum în America există tendinţa de a se şterge cu buretele toată moştenirea lui Trump. Ştiu că faci parte din această moştenire. Întrebarea e dacă vei deveni persona non grata în Washington.

- Din contră. Joe Biden a vorbit cu mine, suntem buni prieteni, prieteni adevăraţi.

- Dar nu e vorba numai de el, e vorba de tot partidul democrat, e vorba toţi, e vorba de Obama.

- Pot să-ţi spun un singur lucru... (Preocupat de cafetieră): Se închide automat?

- Da, dar depinde de cât de <lungă> o vrei.

- Nu, să fie <scurtă>, o vreau tare.

- Gata.

(Se reaşază amândoi la masă).

- Uite, eu am un statut foarte puternic în faţa publicului american. Şi asta transcende partidele. E adevărat, există o parte problematică. Dar asta este nu numai pentru noi, ci şi pentru toată lumea. Aşa cum, peste o săptămână, trebuie să te întrebi, cine o să redreseze economia, eu sau Lapid (co-liderul alianţei de opoziţie Kahol Lavan, n.m.), tot aşa ar trebui să te întrebi, cine vrei să se confrnte cu un public ostil, eu sau Lapid. Lapid vrea să dezrădăcineze 90.000 de oameni ca să avem pace.

- Dar Lapid vorbeşte limba democraţilor.

- Nu e de ajuns să fi popular împărţind bani pe la colţuri...

- Exact asta aţi făcut voi...

- Da, dar eu construiesc economia. Ceea ce vreau să zic este că trebuie să aperi interesele Israelului. Şi în faţa unor preşedinţi republicani, ca George Bush-fiul, de exemplu, trebuie să-i ţii piept. Eu am făcut asta, m-am menţinut pe poziţie şi i-am spus că nu revenim la graniţele din '67. Aşa cum i-am spus şi tatălui. Aşa că, am ţinut piept şi preşedinţilor republicani şi preşedinţilor democraraţi ca Obama. Apropo, Obama mi-a spus <Vezi asta?> (Bibi exemplifică cu un fursec). Obama mi-a spus: <Închipuie-ţi că asta e o cărămidă. Not one brick! Nu veţi construi nici măcar o cărămidă în afara graniţelor din '67>. Dar, slavă Domnului, am dublat populaţia pe timpul lui. Am ţinut piept cum nici un alt prim ministru n-a reuşit. Dacă întrebi de anexări, am mai spus: va fi numai în acord cu preşedintele Americii, pentru că nu vreau să ajung la sancţiunile Consiliului de Securitate al ONU. Ceea ce este cel mai important e cine va apăra graniţele ţării. Acela sunt eu, nu Lapid.

- Nu Lapid, nu Lapid, nu Lapid, aşa sau aşa. Ce e aşa de rău cu Lapid ? Ce naiba, a fost ziarist, a fost scriitor, este politician foarte bun, susţine bine un partid. De fiecare dată când vorbeşti de el, îl minimalizezi, îl anihilezi, n-ai nici un respect faţă de el.

- Ba am. Mi-a luat interviuri şi a făcut-o bine. (Lapid a fost jurnalist de televiziune, n.m.). Nu sunt cinic. Dar mi-a spus că nu înţelege nimic din economie. (Bibi repetă asta de câte ori are ocazia. Episodul e adevărat, dar s-a petrecut în urmă cu vreo 10 ani, înainte ca Lapid să fie ministru de Finanţe în guvernul lui Bibi, care nu a încetat să-l boicoteze, din poziţia lui de prim ministru, n.m.). A fost un ministru de Finanţe groaznic!

- De ce spui asta? A fost ministru un an, nu l-ai sprijinit deloc şi a zburat.

- Din contră, l-am susţinut, i-am spus să facă reforme, dar n-a făcut nimic. Ideea e că peste o săptămână, oamenii trebuie să decidă cine va fi prim ministru, eu sau Lapid. Le tot spun oamenilor, în special likuduştilor (membrii partidului său, Likud, n.m.), care cred că sondajele...

- Nu e nimeni în ţara asta, în afară de tine, care să poată fi prim ministru?

- Ăăăă... Întrebarea e dacă eu sau Lapid.

- Ai de gând să fii prim ministru pentru totdeauna?

- Forever? Nu, răspunsul este nu. Ce, ai înebunit? Dar am obsesia, după cum spune Albert (se referă la Bourla, CEO-ul Pfizer, n.m.)...

- Ai vreo dată de expirare?

(Bibi zâmbeşte stânjenit, se mişcă în scaun până sparge nişte căni, probabil de pe un dulăpior de sub masă).

- Sper că n-am spart nimic.

- Ai spart. N-are importanţă, să fie cu noroc.

- Nu e vorba de scadenţă, e vorba de faptul că simt că am de terminat ceva. În primul rând, să relansez economia, după cum ţi-am spus. În al doilea rând - şi asta e cel mai important, Avri - să mă asigur că Iranul  nu va avea arme nucleare.

- Care a fost cel mai greu moment din anul ăsta, în care ţi-ai spus <uau, sunt în prag de catastrofă>?

- Cred că bătrânii care mor. Şi nu numai mor, dar ... e foarte greu să vezi nepotul care aleargă spre bunic sau bunică şi...

- Care a fost cel mai rău scenariu?

- Scenariul cel mai rău era să nu avem vaccinuri. Am presupus că vom avea, fiindcă mi-am amintit de prima săptămână la Universitatea MIT, politehnica din America. Atunci, cu aproape 50 de ani în urmă, am învăţat despre matematica epidemiilor.

- Ce ai învăţat depre israelieni în Anul Corona? Poporul ăsta este aproape imposibil de condus, recunoaşte.

- Da de unde! Cred că e tocmai invers. Sunt mândru de poporul nostru.

- De ce eşti mândru, de nerespectarea legilor, <de ce eu şi nu tu?>, de...

- Nu există lider al lumii cu care să nu fi discutat, mai ales în perioada Corona şi toţi spun acelaşi lucru despre popoarele lor. Am să-ţi spun ce diferă, totuşi. Poporul ăsta, într-adevăr, reuşeşte. Majoritatea e disciplinată, majoritatea ştie să se sacrifice. Oamenii au încredere şi, cu aceste calităţi, ieşim din impas primii. Suntem o minune a lumii! Ziarul Times din Londra, una dintre cele mai importante publicaţii din lume, a titrat ieri: <Israel va surprinde şi va fi primul obiectiv turistic din lume>. Ei spun asta, n-o spun eu. De ce spun asta? Avem aici plaje, avem oameni, avem soare şi nu avemi viruşi, avem vaccinuri. E fantastic, am nişte planuri grozave! Sunt mândru de poporul meu, vreau să continui reuşita. Pentru asta am nevoie de ... likudiştii care nu cred că vom reuşi... Şi încă cum vom reuşi! Veniţi la vot şi vom reuşi.

- Ok. Şi dacă nu?

- Nu există nu.

- În lumea ta nu există nu.

- Întreabă-l pe Albert, Albert Bourla, directorul de la Pfizer, dacă accept un <nu>. Apropo, dacă era nevoie, mergeam la el acasă, îi băteam la uşă la trei noaptea, fiindcă sunt obsesiv, când e vorba de poporul nostru. Asta fac pentru toţi. Ştii manifestanţii împotriva mea - am grijă şi de ei, şi lor le fac rost de vaccinuri. Cât despre arabi...

- Bibi, n-am vorbit încă despre un deceniu de neglijare a Neghevului, un deceniu de neglijare a nordului, un haos total.

- Nu-i adevărat. Ai fost în Dimona, ai văzut zgârie-norii?

- Nu, eu vorbesc despre beduini, despre protecţie, despre condusul pe autostrăzi în afara legii, depre crime, despre arme, despre furturile din agricultură... (Referire la crima organizată din zonele arabilor, unde poliţia prea nu se bagă, n.m.).

- De aceea facem reforme. Am adăugat în zonele arăbeşti staţii de poliţie...

- Dar de ce e nevoie de alegeri pentru asta?

- Nu, nu e nevoie, toate astea le-am făcut în ultimii ani. Nu e vorba să avem de a face cu vestul sălbatic, lichidăm toate bandele de criminali. Aşa cum am reuşit să lichidăm crima organizată în evreime, aşa vom reuşi şi în arăbime. Avem tehnologie. Am fost acum în Ra'at ...

- Ultima întrebare. Ai adus medicamentul împotriva Coronei şi te întreb acum, când vei trata şi scindarea, şi ura,  şi tot <cine nu e cu mine, e duşmanul meu>. Când se va întâmpla asta?

- Sunt prim ministrul tuturor. Se spun multe despre mine, multe nu sunt adevărate.

- Păi, Miri Reghev (ministrul Transporturilor, n.m.), din partidul tău, spune <Cine nu votează cu Bibi e un mizantrop>. A spus-o chiar ieri.

- Şi-a cerut iertare.

- Ce importanţă are, a spus-o!

- Eu adopt o atitudine pe care am învăţat-o şi de la tatăl meu, şi de la Jabotinski (marele ideolog sionist din secolul trecut, n.m. . Eu sunt prim ministrul tuturor. Tuturor le aduc vaccinuri, tuturor le aduc tratate de pace. Apropo, mai sunt patru tratate pe drum.

- Cu cine?

- Fă un calcul, nu e greu.

- Când vom reveni la pacea cu Iordania? Chiar ai vrut să le opreşti zborurile? (Referire la episodul de zilele trecute, când autorităţile de la Amman iordanienii i-au interzis premierului israelian survolul spre Emirate, n.m.).

- Nu pot să intru în detalii, dar ei au deschis zborurile, în ultima clipă. Avri, trebuie să-ţi spun, sunt îndatorat misiunii mele, tu nu ştii asta. Lumea mă tot întreabă <cum rezişti la toate atacurile la adresa ta?>.  Răspund că rezist, fiindcă iubesc ţara asta şi îmi pasă de viitorul ei.

- Sau nu-ţi pasă de ce se spune despre tine.

- Mda, nu. Nu e Bibi omul care s-a născut cu piela de toval a elefantului african, ci Bibi e omul care s-a născut cu o chemare. Chemarea asta spune să veniţi la vot, să-mi daţi puterea pentru a forma un guvern puternic de dreapta, care să relanseze economia şi să ne asigure viitorul.

- Domnule prim ministru, mulţumesc mult. Mai ia un fursec.

- Tu ai un avantaj faţă de mine, de kilograme în minus. Dar eu am avantajul Unităţii de Elită, a Statului Major. Uite ce-ţi propun: trebuie să montezi aici o frânghie înaltă de 6 metri...

- N-am aici 6 metri.

-  ... şi să te caţeri pe ea cu picioarele într-un unghi de 90 de grade.

- Da’ ce, tu poţi să faci asta astăzi?

- Ăăăă... odată făceam asta. Ştii ce este important ca să slujeşti în Unitatea de Elită? Asta e pe locul 3 (arată spre muşchiul braţului). Ăsta e pe locul 2 (arată spre cap). Ăsta e pe locul 1 (arată spre inimă).

- Frumos că terminăm aşa. Mulţumesc mult".