COMENTARIU Lelia Munteanu: Blinken în Orientul Mijlociu, ca să îndrepte „exagerările” Comandantului armatei israeliene

Obiectivul de a susţine un acord de încetare a focului – mediat de Qatar şi Egipt, exprimat la Paris, rediscutat cu reprezentanţi ai Hamas la Cairo – a fost lipsit de realism încă din momentul decolării şefului diplomaţiei americane spre Riyadh. Premierul Netanyahu (foto) declarase deja, cât se poate de tăios, că nimic nu-l va opri din drumul său spre „victoria totală”. După întrevederea cu Blinken, a mai adăugat că o oprirea a focului echivalează cu „predarea”.

Cât despre al doilea obiectiv declarat al lui Blinken – ameliorarea crizei umanitare din Gaza – şi acesta este tot mai departe de a fi atins. Principalele fonduri pentru UNRWA (Agenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite de Ajutorare şi Lucrări pentru Refugiaţii din Palestina în Orientul Apropiat) au fost îngheţate, în primul rând de Statele Unite, cel mai important donator, imediat ce Shin Bet (Serviciul de Securitate Internă de la Tel Aviv) a informat că 12 (dintre cei 30.000) de angajaţi ai Agenţiei au participat la atacul barbar asupra Israelului din 7 octombrie. Drept urmare, UNRWA nu mai poate opera ca principal furnizor de asistenţă umanitară. Mai mult, la câteva ore după plecarea Secretarului de Stat, Netanyahu, Comandantul Armatei israeliene, a ordonat un atac, aerian şi terestru, la Rafah, în sudul Gazei, la graniţa cu Egiptul, acolo unde se află masaţi în jurul a un milion de civili. (Aseară se pregătea evacuarea acestora – unde?).

Ceea ce a obţinut Antony Blinken în al cincelea turneu în Orientul Mijlociu este declaraţia fermă a Arabiei Saudite că nu va încheia un acord diplomatic cu Israelul decât cu condiţia creării unui stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est.

Preşedintele Biden şi-ar fi dorit să raporteze în campania electorală succesul recunoaşterii oficiale a Israelului de către saudiţi.

Joi seara, când Blinken decola spre Washington, liderul de la Casa Albă a recunoscut presiunile constante pe care le-a exercitat pentru normalizarea relaţiilor dintre Riyadh şi Ierusalim. În plus, a mai declarat presei: „Sunt de părere, după cum ştiţi, că dirijarea răspunsului în Gaza, în Fâşia Gaza, a fost exagerată”.

Dacă 27.947 de morţi, 67.459 de răniţi şi 8.000 de dispăruţi (satistica din acest moment a ministerului Sanătăţii din Gaza controlat de Hamas) reprezintă o „exagerare”, care ar fi normalitatea?