Se încheie a 81-a zi de război în Gaza şi n-a fost atins nici unul dintre cele două obiective strategice enunţate de Comandantul Suprem al Armatei israeliene, Benjamin Netanyahu, respectiv distrugerea Hamas şi eliberarea ostatecilor.
Dar, dacă adevăratul obiectiv strategic era de a depopula Gaza, acesta înregistrează noi succese zi de zi: 20.915 de morţi (trei sferturi femei şi copii), 54.918 răniţi, aproximativ 7.000 de dispăruţi (conform Ministerului Sănătăţii controlat de Hamas) şi 1,7 milioane de strămutaţi din nord spre graniţa de sud, cei mai mulţi nemaiavând unde să se întoarcă, locuinţele lor fiind în ruine. O criză umanitară în desfăşurare, care avansează spre un dezastru umanitar.
Numărul victimelor civile creşte zilnic. Poziţia paradoxală a Washingtonului nu e deloc comodă, nici în faţa propriilor cetăţeni, nici în faţa comunităţii internaţionale. Pe de o parte, America cere facilitarea intrării ajutoarelor umanitare în Gaza şi reducerea pagubelor colaterale (sub această sintagmă benignă se face referire la morţii din rândul non-combatanţilor), pe de altă parte oferă Israelului sprijin total – militar, financiar, diplomatic şi moral.
Nu este deloc exclus ca rezultatul ofensivei nediscrimintorii asupra Fâşiei Gaz să repete „modelul” furnizat de Statele Unite în Irak: Israelul va „creşte” în Gaza noi generaţii de terorişti, încă şi mai feroce.
Creştini din Minnesota, cântând colinde pentru Gaza: