Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Moartea preşedintelui Raisi. „Ceva atât de poetic…”

COMENTARIU Lelia Munteanu: Moartea preşedintelui Raisi. „Ceva atât de poetic…”

Până la ora când scriu, nu există vreo dovadă că accidentul de elicopter al preşedintelui Ebrahim Raisi ar fi fost altceva decât un accident. În orice caz, nu unul orchestrat din afara Iranului (în care Israelul, de pildă, să fi avut vreun amestec). Cu atât mai puţin orchestrat dinăuntrul puterii de la Tehran - Raisi era un soldat credincios al regimului.
COMENTARIU Lelia Munteanu: Moartea preşedintelui Raisi. „Ceva atât de poetic...

Câteva întrebări rîmân totuşi în suspensie: de ce s-au ridicat cele trei elicoptere pe o vreme atât de câinoasă? de ce se aflau împreună în elicopter doi reprezentanţi de vază ai autorităţii  – preşedintele şi ministrul de Externe? cum de s-au salvat celelalte două elicoptere, care se presupune că protejau demnitarii şi ai căror pasageri ar fi trebuit să nu părăsească „obiectivele”? (şeful gărzii personale a preşedintelui s-a prănuşit odată cu el). De ce folosea preşedintele Iranului un elicopter Bell 412, fabricat în 1979, pe vremea lui Pahlavi?

Cât privesşte zvonurile că preşedintele care de ieri a fost transformat în cenuşă ar fi fost pregătit să ia locul Liderului Suprem, Ayatollahul Khamenei – problema nu se pune, nici la propriu, nici la figurat. Deşi îşi spunea ayatollah, Raisi nu avea pregătirea necesară, nu era un mujtahid (o autoritate în interpretarea Legii Islamului). Fusese procuror o viaţă şi a ieşit din viaţă cu porelca primită pe la sfârşitul anilor ’80 – Măcelarul din Tehran. Abilităţile de procuror pe speţe politice a apucat să le exercite şi în 2022, pe timpul protestelor populare, când – din 2021 în funcţia de preşedinte – a încuviinţat uciderea a peste 500 de manifestanţi.

Cele 50 de zile până la alegerea unui nou preşedinte nu vor fi deloc comode pentru deţinătorii puterii absolute în Iran. Putem bănui de pe acum cine vor fi condidaţii, începând chiar cu preşedintele interimar, fostul vicepreşedinte Mohammad Mokhber, un apropiat al Liderului Suprem, care beneficiază de prima şansă. Problema nu sunt candidaţii – toţi verificaţi, toţi acceptaţi la fiecare scrutin electoral – ci riscul redeşteptării protestelor de stradă. Probabil participarea la alegeri va deţine recordul de a fi cea mai slabă (la parlamentarele din urmă cu câteva săptămâni, media pe ţară a fost puţin peste 40 la sută, iar în Capitală – în jur de 7 la sută).

Diaspora iraniană, care se poate manifesta liber, a izbucnit în urale la aflarea veştii că preşedintele s-a făcut scrum într-un accident aviatic.

Deocamdată, la cald, ar mai fi de adăugat postarea pe Twitter (X) a unei fete, care ilustrează poetic simţămintele foarte multor conaţionali: „Ceva atât de poetic în aerul şi în pământul Iranului, care face dreptate – absentă amar de vreme din viaţa oamenilor”.