COMENTARIU Lelia Munteanu. Papa Francisc: rugăciune pe ruinele oraşului Mosul

Fiecare pas al Papei pe pământul frământat al Irakului, e ilustraţia vie a ultimei enciclice – Fratelli tuti (Fraţi cu toţii), a ceea ce a numit „noul umanism”.

 

Astăzi, la Mosul – oraş al cărui nume a devenit sinonim cu conflictele sângeroase şi disperarea – cuvintele enciclicei au acoperit realitatea ca un linţoliu: „Fiecare război lasă lumea în condiţii mai rele decât a găsit-o. Războiul este un eşec al politicii şi al umanităţii, o predare ruşinoasă, o înfrângere în faţa forţelor răului”.

 

Aici, Suveranul Pontif s-a rugat pe ruine pentru morţi şi pentru vii:

 

„Dacă Dumnezeu e Dumnezeul vieţii – şi este –  nu ne e permis să ne ucidem fraţii în numele Lui.

 

Dacă Dumnezeu e Dumnezeul păcii – şi este – nu ne e permis să purtăm războaie în numele Lui.

 

Dacă Dumnezeu e Dumnezeul iubirii – şi este – nu ne e permis să ne urâm fraţii în numele Lui.

 

(…) Dumnezeule Preaînalt, Domn al timpului şi al istoriei, care din dragoste ai creat lumea şi reverşi neîncetat binecuvântări asupra creaturilor Tale. Tu, în ciuda oceanului suferinţei şi al morţii, în ciuda tentaţiilor violenţei, ale nedreptăţii şi ale câştigului necinstit, însoţeşti fiii şi fiicele Tale cu dragostea binevoitoare a unui Tată. Însă noi, oamenii, nerecunoscători pentru darurile Tale şi absorbiţi de preocupările şi ambiţiile noastre mult prea pământeşti, am uitat deseori planurile Tale de pace şi armonie. Ne-am închis în noi înşine şi în interesele noastre partizane şi, indiferenţi faţă de Tine şi faţă de aproapele, am blocat uşile spre pace. (…) Noi, Doamne, în timp ce îţi încredinţăm numeroasele victime ale urii omului împotriva omului, invocăm iertarea Ta şi implorăm harul schimbării (…). Fraternitatea e mai puternică decât fratricidul!”.