COMENTARIU Marius Oprea | 1,3 miliarde de catolici din lumea întreagă, în stare de şoc: Papa Francisc pune la îndoială al şaptelea Sacrament

Este o răsturnare cu 180 de grade a atitudinii faţă de homosexualitate, pe care a avut-o predecesorul său. În decembrie 2000 Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că relaţiile homosexual duc la "distrugerea lucrării Domnului" şi că protejarea umanităţii de comportamentul homosexual sau transsexual este la fel de importantă precum salvarea pădurilor tropicale de la distrugere. "Biserica trebuie să protejeze omul de la propria distrugere. Este necesar o ecologie a omului ", declara Suveranul Pontif, adăugînd: "pădurile tropicale au nevoie de protecţia noastră. Dar omul, ca şi creatie, merită şi el acelaşi lucru. Umanitatea trebuie să asculte limbajul creaţiei”.

Declaraţia de acum a Papei Francisc nu e şi nu poate rămîne o chestiune secundară pentru Biserica catolică, putînd fi socotită cumva ”neoficială”, pentru că n-ar fi cuprină într-un document al Vaticanului, cum s-ar putea susţine la prima vedere. Ea nu contrazice doar o poziţie oficială a Vaticanului şi a predecesorilor, într-o anumită chestiune. Papa Francisc răstoarnă însuşi unul dintre fundamentele Bisericii.

Revoluţionarul papă are o istorie în spatele acestei declaraţii de neimaginat, pentru un cap al Bisericii Catolice. Într-o carte de interviuri cu Papa Francisc, publicată acum o lună în Italia de gastronomul Carlo Petrini, Suveranul Pontif spunea că “plăcerea de a mînca, la fel ca plăcerea sexuală, vin de la Dumnezeu, ea nu este nici catolică, nici creştină, sau altceva, este pur şi simplu divină”, nuanţînd mai apoi: “Plăcerea de a mînca ne foloseşte pentru a ne păstra sănătatea mîncînd, la fel cum plăcerea sexuală este făcută pentru a face iubirea să fie mai frumoasă şi pentru a garanta perpetuarea speciei”. Este mai degrabă o viziune epicureică, decît una creştină, dar demersul este specific Papei Franscisc, care se opune de la începutul urcării sale pe Sfîntul Scaun “unei moralităţi bigote” ce refuză noţiunea de plăcere, care a existat în istoria Bisericii Catolice şi care constituie “o interpretare greşită a mesajului creştin, cu uriaşe pagube, care se resimt puternic încă şi în ziua de azi, în anumite cazuri”, după cum şi-a apărat el poziţia.

Papa Francisc s-a arătat de la începutul pontificatului partizanul unei ”modernizări” a bisericii. Dar nu s-a atins totuşi de dogmele ei, cu toate că, reanalizate acum, unele spusele sale anunţau o asemenea atitudine revoluţionară. Acum patru ani,în aprilie 2016, după ce prezidase două sinoade ale Bisericii, care au căutat să rezolve diferende profunde în cadrul Bisericii privind subiecte sensibile, precum divorţaţii recăsătoriti şi homosexualii, Papa făcea un anunţ considerat, la fel, drept ”istoric” la vremea respectivă. Suveranul Pontif îndruma la toleranţă pentru catolicii care divorţează, atîta vreme cît legătura nou creată este un “semn de iubire” şi  atinge o “stabilitate constant, printr-o legătură publică”, caracterizată “printr-o afecţiune profundă” şi arăta că, atît aceştia, cît şi homosexualii trebuie ”reintergraţi” în sînul Bisericii, susţinînd o revizuire a viziunii Bisericii Catolice. Dar nimeni nu se aştepta însă ca această ”revizuire” să meargă atît de departe.

Ceea ce a afirmat acum Papa Francisc pune însă la îndoială însăşi ”Constituţia” Bisericii Catolice. La 11 octombrie 1992, Papa Ioan Paul al II‑lea a încredinţat credincioşilor din lumea întreagă Catehismul Bisericii Catolice, Constituţia apostolică Fidei depositum, prezentîndu‑l ca „text de referinţă pentru o cateheză reînnoită la izvoarele vii ale credinţei”, catehism al întregii învăţături catolice atît pentru credinţă cît şi pentru morală. În legătură cu  ”Sacramentul Căsătoriei”, documentul răspunde astfel la trei întrebări fundamentale. Prima, ”Care este planul lui Dumnezeu cu privire la bărbat şi la femeie?”: ”Dumnezeu, care este iubire şi care l‑a creat pe om din iubire, l‑a chemat să iubească. Creînd bărbatul şi femeia, i‑a chemat, în Căsătorie, la o intimă comuniune de viaţă şi de iubire între ei, „astfel încît nu vor mai fi doi, ci un singur trup” (Mt 19,6). Binecuvîntîndu‑i, Dumnezeu le‑a spus: „Fiţi rodnici şi înmulţiţi‑vă” (Gen 1,28)”. A doua, ”Pentru ce scopuri a instituit Dumnezeu Căsătoria?”: ”Legămîntul matrimonial dintre un bărbat şi o femeie, întemeiat şi structurat cu legi proprii de către Creator, este rînduit prin natura sa spre comuniunea şi binele soţilor şi spre naşterea şi educarea copiilor. Unirea matrimonială, conform planului divin originar, este indisolubilă, aşa cum afirmă Isus Cristos: „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă” (Mc 10,9)”. A treia, ”Care este natura familiei în planul lui Dumnezeu?” ”Un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie formează împreună cu copiii lor o familie. Dumnezeu a instituit familia şi a înzestrat‑o cu constituţia ei fundamentală. Căsătoria şi familia sînt orînduite pentru binele soţilor şi pentru procrearea şi educarea copiilor. Între membrii unei familii se stabilesc relaţii personale şi responsabilităţi primordiale. În Cristos, familia devine Biserică domestică, pentru că este comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire”.

Nu se spune nimic explicit despre homosexualitate în chestiunea catehetică a familiei, dar ea este exclusă, în fond, prin natura Sacramentului căsătoriei. Homosexualitatea este însă coondamnată drept un păcat principal ”împotriva castităţii” preoţilor: ”Sînt păcate în mod grav contrare castităţii, fiecare după natura propriului obiect: adulterul, masturbarea, desfrîul, pornografia, prostituţia, violul, actele homosexuale. Aceste păcate sînt expresie a viciului necurăţiei”.

Prin declaraţia sa, care este publică şi nu poate fi desprinsă de pozţiţia sa de Suveran Pontiff, Papa Francisc a pus, din voinţa ”modernizării” Bisericii catolice,  o bombă cu explozie îtntîrziată la temelia ei. Sînt chestiuni care pot fi negociate şi principii fundamentale care nu pot intra în discuţie. Cel de-al Şaptelea Sacrament al Bisericii, Căsătoria, intră în această ultimă categorie. E ceea ce progresistul şi avîntatul papă Francisc a scăpat din vedere.