Consumul cărnii de cal este marginal sau chiar tabu în Europa

În Marea Britanie, la fel ca în Spania, Polonia sau statele din nord, calul este considerat "cel mai bun prieten al omului" şi este de neconceput să fie mâncat.

Este vorba de un fel de "rezistenţă interioară", a rezumat în Suedia un purtător de cuvânt al fundaţiei pentru protecţia cailor, Karolina Thorell.

Consumul cărnii de cal a fost interzis pentru mult timp în Islanda. Autorităţile religioase au ridicat această interdicţie la sfârşitul secolului al XVIII-lea în caz de foamete. Calul nu a ajuns până acum în reţetele acestei ţări.

Mai recent, în Polonia, în perioada comunistă pe fondul penuriei de hrană, carnea de cal era folosită pentru "kabanosy" (cabanoşi), un fel de cârnaţi subţiri. Obiceiul a dispărut între timp.

În Germania şi în Franţa, consumul cărnii de cal nu este tabu dar este foarte rar, cu aproape o sută de măcelării pentru cabaline în întreaga Germanie. În Franţa, numărul măcelăriilor cabaline a scăzut, cu între 650 şi 700 în ziua de azi, faţă de aproape dublu acum 20 de ani, din lipsă de măcelari specializaţi.

Chiar dacă nu mai consumă carne de cal, Polonia încă o mai exportă, la fel ca şi România, ţară care ar fi la originea scandalului privind carnea de cal din lasagna de vită.

Majoritatea celor 66.000 de cai crescuţi pentru carne în fiecare an în Polonia sunt exportaţi către abatoare din Italia, Franţa sau Spania, conform unei organizaţii poloneze de protecţie a animalelor Klub Gaja.

În cazul României, carnea de cal amestecată în lasagna de vită se pare că a plecat de la unul din trei abatoare de pe teritoriul său, spre marea nemulţumire a britanicilor.

Excepţie în Europa? În Italia, consumul cărnii de cal ar fi crescut în 2010 o dată cu criza economică, conform unei asociaţii de protecţie a cailor, însă datele nu sunt verificate. Italia importă aproximativ 80 la sută din cei 50.000 de cai pe care Polonia îi exportă în fiecare an către abatoare.

În Statele Unite, ultimele abatoare pentru cai au fost închise în 2006 însă stigma există din 1961, când Marilyn Monroe descoperă îngrozită, în "The Misfits" că armăsarii sălbatici capturaţi de Clark Gable şi Montgomery Clift de pe marile câmpii erau meniţi să devină pateuri pentru câini şi pisici.