Cortina de Fier, obiectul bancurilor în Europa de Est

Visurile despre Occident făceau şi ele parte din această cultură a bancurilor, în perioada când frontierele blocului estic erau închise, stare de fapt simbolizată de Zidul Berlinului.

"Liderul RDG, Erich Honecker, ordonă deschiderea Zidului. Rămas cu gura căscată, un ministru întreabă care este obiectivul acestei manevre, iar şeful statului german îi răspunde «Vreau să rămân singur»".

Această Cotină de Fier frustra şi poporul sovietic, până şi în ghicitorile despre cucerirea spaţiului: "De ce URSS-ul a decis să nu trimită oameni pe Lună? De frică să nu ceară azil politic".

În versiunea cehoslovacă a acestei ghicitori, un cosmonaut ceh este însoţit de un omolog sovietic care nu îl lasă să-şi îndeplinească dorinţa... să aterizeze în Germania de Vest.

Chiar şi astăzi, germanul din Vest - "Wessi" cunoscut pentru puterea sa de cumpărare - şi cel din Est - "Ossi" aflat în dificultate economică - sunt despărţiţi de o cortină de fier umoristică: "Ce obţinem dacă încrucişăm un Wessi cu un Ossi? Un şomer arogant".

Sub jugul sovietic, umorul ataca şi sacrosantul partid comunist, corupt reputat şi condus, în special în anii 1980, de lideri bătrâni.

"Ce are 70 de dinţi şi patru picioare? Un crocodil. Ce are patru dinţi şi 70 de picioare? Comitetul Central al Partidului", instanţa de conducere a PC.

Cultura "anecdodelor" nu şi-a pierdut deloc din vervă în Rusia post-sovietică, iar omul forte al ţării, Vladimir Putin, nu este nici el ocolit. "La prezidenţialele din 2056, ruşii se află în faţa unei alegeri dificile: Putin, Putin sau Putin?".

Găsirea cuvântului potrivit era sinonim cu insubordonarea, ceea ce nu era lipsit de pericole. În RDG, aceste Witze (bancuri) erau supranumite "3-7 Witze": trei ani de închisoare pentru cel care le ascultă şi şapte pentru cel care le spune.

Frica nu a descurajat însă râsul, adevărat antidot la renunţare şi deprimare. "Festivalul sovietic al bancurilor politice are loc din nou în acest an. Premiul întâi: Zece ani de vacanţă de iarnă în Siberia".

Bancurile îi revitalizau şi pe marii clasici ai dogmei socialiste. "Capitalismul înseamnă exploatarea Omului de către Om. Comunismul este exact invers", spuneau, amuzându-se, polonezii.

Paranoia regimului era activă, după cum mărturisesc aceşti trei cetăţeni sovietici explicând cum s-au regăsit în gulag.

"Am întârziat cinci minute la serviciu şi am fost condamnat pentru sabotaj", spune primul. "Eu am ajuns cu cinci minute mai devreme şi am fost condamnat pentru spionaj", explică cel de-al doilea. "Ei bine, eu am ajuns la timp şi am fost condamnat pentru contrabandă cu ceasuri occidentale", afirmă cel de-al treilea.

La sărbătorirea, în 1982, a 65 de ani de la Revoluţia din Octombrie, chiar şi dizidenţii se amuzau ... în felul lor: "puterea sovietică a atins în sfârşit vârsta de pensionare".

Iar unii preferau să ridiculizeze greutăţile vieţii cotidiene: "Care este mai bun, infernul comuniştilor sau cel al capitaliştilor? Cel al comuniştilor, desigur! Există mereu penurie de chibrituri sau de benzină, sau nu funcţionează caloriferul, iar în restul timpului diavolul şi demonii săi sunt în şedinţă de partid".