Coşmarul ecologic al Mării Aral s-ar putea repeta? O altă mare, în pericol de a dispărea de pe faţa pământului | VIDEO

Activiştii de mediu din Azerbaidjan trag un semnal de alarmă privind marasmul ecologic al Mării Caspice, care se confruntă nu doar cu o criză la nivel hidrologic, ci şi în privinţa vieţii marine, relatează Europa Liberă.

Scăderea fondului piscicol şi diminuarea nivelului de apă sunt doar două dintre probleme. Golful Baku era cândva populat intens cu foci. Însă habitatul este acum pe cale de dispariţie, spune Azer Garayev, directorul Societăţii pentru Protecţia Animalelor din Azerbaidjan.

„În 2003, am descoperit 750 de carcase de foci moarte în doar o lună”, atrage atenţia Garayev.

În procente, situaţia este şi mai neagră: cercetătorii în biodiversitate marină susţin că populaţia de foci de-a lungul ţărmului a scăzut la 10%.

Regiunea Baku şi alte zone ale Azerbaidjanului sunt bogate în zăcăminte de pretol, care reprezintă o piesă vitală din economia ţării. Dar mediul înconjurător este cel care plăteşte „factura” acestui motor economic, al cărui impact distructiv se resimte în calitatea apei şi în fauna marină.

Acestor factori negativi li se alătură şi schimbările climatice, precum şi deversările de reziduuri radioactive, care ajung în Marea Caspică prin râul Volga.

Ploile şi-au redus recurenţa în Bazinul Volga, iar carenţa de apă este acoperită din rezervoare, subliniază Ilnur Safarov, expert în biologie marină. Prima consecinţă, potrivit cercetătorului: „Rezervele de apă au scăzut constant, în timp ce evaporarea a crescut. Asta cauzează scăderea accelerată a nivelului mării”.

Azer Garayev compară deteriorarea Mării Caspice cu cea a Mării Aral, cuprinsă între Kazahstan şi Uzbekistan, unul dintre dezastrele ecologice provocate de experimentele hidrologice din perioada sovietică.

Marea Aral, din deşertul Kyzkylkum, a secat aproape complet în 2014. Declinul a început în anii 1960, când URSS demarase un proiect de anvergură de redirijare a unor râuri, pentru a transforma terenul arid din arealul zonei într-un pol de dezvoltare agricolă.

Într-adevăr, sistemul complex de irigaţii a transformat zona deşertică în una înfloritoare, dar preţul plătit s-a dovedit a fi unul scump – Marea Aral s-a micşorat cu 90%.

Comunităţile din apropiere, care se bazau pe activitatea de pescuit, s-au trezit aruncate într-o luptă pentru supravieţuire.

Acum, pe locul în care înainte se întintea Marea Aral dăinuie un peisaj post-apocaliptic, un vast cimitir de barje ruginite şi măturate de praful deşertului.