Criza din R. Moldova s-ar putea încheia vineri cu alegerea lui Nicolae Timofti la preşedinţie

Deşi au marcat înlăturarea comuniştilor de la putere, alegerile din aprilie 2009 au însemnat şi începutul unei crize politice fără precedent în această fostă republică sovietică, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, blocată într-un conflict îngheţat cu regiunea separatistă transnistreană.

Unitatea de care a dat dovadă opoziţia în faţa unui PCRM care mai avea nevoie de un singur vot ("votul de aur") pentru alegerea preşedintelui ţării a condus la un scrutin anticipat ce nu a reuşit totuşi să clarifice situaţia politică din ţară. Deşi comuniştii au pierdut 12 mandate în urma acestui nou scrutin, desfăşurat în vara lui 2009, opoziţia unită nu a reuşit să obţină decât 53 de mandate, cu opt mai puţine decât avea nevoie pentru impunerea propriului candidat la preşedinţie.

Acest nou blocaj, urmat de numeroase negocieri şi tentative eşuate de alegere a şefului statului, a generat, în toamna lui 2010, un nou scrutin anticipat, al doilea în decurs de un an şi jumătate.

În toată această perioadă, preşedinţia interimară a ţării a fost asigurată de preşedintele Parlamentului, funcţie deţinută iniţial de Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal (PL), apoi, după alegerile din noiembrie 2010, de Marian Lupu (care a părăsit PCRM şi a devenit preşedintele Partidului Democrat).

Blocajul politic din R. Moldova este generat de o prevedere a Constituţiei care stipulează că preşedintele ţării poate fi ales cu cel puţin 61 de voturi din totalul de 101 ale Parlamentului. În prezent, alianţa guvernamentală dispune de 59 de mandate în Parlament şi mai are nevoie de două voturi pentru alegerea propriului candidat la preşedinţia ţării. Acestea ar putea veni din partea celor trei deputaţi comunişti care au părăsit partidul în noiembrie (Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc) sau din partea deputatului independent Mihai Godea.

După anularea scrutinului din 16 decembrie şi refuzul lui Marian Lupu de a mai candida la preşedinţie, alianţa aflată la guvernare la Chişinău a decis să susţină candidatura la preşedinţie a magistratului Nicolae Timofti. El a fost propus pentru funcţia de preşedinte la scurt timp după ce candidatul înaintat de Partidul Liberal-Democrat (PLDM), Veronica Bacalu, şi-ar fi retras candidatura.

Deşi a întrunit consensul membrilor AIE şi îndeplineşte cerinţele grupului Dodon, care a solicitat ca viitorul candidat să fie independent, Nicolae Timofti nu este încă sigur de cele 61 de voturi necesare pentru a fi ales preşedinte.

Înainte de a-l vota pe Nicolae Timofti, grupul Dodon a declarat că vrea mai întâi să discute cu acesta şi să-l supună unui test privind statalitatea Republicii Moldova. În urma mai multor discuţii, socialiştii au luat o decizie, pe care o vor anunţat însă vineri, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului şi înainte de votul propriu-zis.

Un alt vot ar putea veni din partea parlamentarului independent Mihai Godea, după ce liderii alianţei au semnat joi cele zece condiţii impuse de acesta.

Nicolae Timofti este născut la 22 decembrie 1948 în satul Ciutuleşti, raionul Soroca, şi a urmat facultatea de drept a Universităţii de stat din R.Moldova (1967-1972).

În perioada 1974-1976 el a lucrat în calitate de consultant superior la Ministerul Justiţiei, iar la 11 aprilie 1976 a fost ales judecător în fostul raion Frunze, de unde a fost transferat în 1980 ca judecător la Judecătoria Supremă. În iunie 1990, Timofti a fost ales vicepreşedinte al Judecătoriei Supreme. După reformarea sistemului judecătoresc, în 1996, el a fost numit preşedintele Curţii de Apel, funcţie din care a fost destituit în decembrie 2001. Din 1996 şi până în prezent, el este preşedinte al Asociaţiei Judecătorilor din R. Moldova.

Nicolae Timofti este cunoscut ca o persoană cu viziuni progresiste, proeuropene şi care pledează pentru o societate bazată principii democratice. El este căsătorit şi are trei copii.

(Material realizat de Iuliana Enache, iulia.enache@mediafax.ro)

Citeşte şi: CRONOLOGIE: Criza politică în Republica Moldova din 2009 şi până în prezent