Cum funcţionează spionajul american după atentatele de la 11 septembrie

ACTORII

– National Security Agency (NSA), o organizaţie secretă creată în timpul Războiului Rece, colectează pe serverele sale miliarde de comunicaţii, efectuate atât în lume, cât şi în Statele Unite, pe care le analizează cu ajutorul unor algoritmi, cu scopul de a identifica ameninţări teroriste.

– Federal Bureau of Investigation (FBI), poliţia federală, ordonă şi poate să confişte registre telefonice, ale e-mailurilor şi conturilor bancare.

Secretarul de stat american Marco Rubio vrea ca statele NATO să aloce 5% pentru apărare. Europa ar putea fi fortață să taie de la programele sociale

Cum răspunde ,,proorocul Ilie” acuzațiilor că spectacolul jucat la TNB e o ofensă adusă Ortodoxiei: „spectacolul e construit cu sensibilitate și respect față de complexitatea condiției umane”

– Foreign Intelligence Surveillance Act Court, un tribunal creat în cadrul legii FISA, emite şi prelungeşte pentru o perioadă de trei luni mandate judiciare ce autorizează supravegherea conversaţiilor telefonice, orginea, numărul şi durata, dar nu şi conţinutul acestora, potrivit unor oficiali.

MODUL DE OPERARE

– Serviciile americane de informaţii culeg şi stochează pe servele lor miliarde de date, pe care le analizează doar atunci când există suspiciuni precise.

– Prin programul lor PRISM, ele consultă în mod direct şi în timp real e-mailuri, conversaţii telefonice, fotografii, înregistrări video pe site-urile Microsoft, Google, Yahoo!, Facebook, YouTube, Skype, AOL, Apple şi PalTalk.

– Programul BLARNEY recuperează semnături, adrese şi alte date tehnice-cheie.

ARSENALUL LEGISLATIV

– Foreign Intelligence Surveillance Act (FISA), promulgată de către Jim Carter în 1978, prevede procedurile de supraveghere în vederea culegerii de informaţii despre „puteri străine” sau „agenţi de putere străini”. Legea se aplică în primul rând americanilor sau străinilor care locuiesc în Statele Unite, suspectaţi de terorism sau spionaj. Legea a fost reaprobată în 2012 de către Barack Obama.

– Communications Assistance for Law Enforcement Act (CALEA), promulgată în 1994 de către Bill Clinton, vizează operatori de telefonie şi fabricanţi de echipamente de telecomunicaţii care oferă oportunităţi de supraveghere. În 2005, în urma unui recurs formulat de către Departamentul Justiţiei, Agenţia Federală pentru Comunicaţii (FCC) extinde aplicarea legii la Internet şi cere ca firmele în domeniul Internetului să îşi deschidă reţelele pentru a permite interceptări.

Un proiect, cunoscut sub numele de CALEA II, vrea să se extindă la comunicaţiile care tranzitează conexiuni pe Skype sau FaceTime şi să oblige, sub pedeapsa unor amenzi, ca noile programe descărcate pe smartphone să furnizeze o „poartă de intrare ascunsă” pentru a permite ascultări, fără ca utilizatorul să fie informat. Însă cercetătorii subiliniază că acest lucru ar însemna deschiderea unui acces hackerilor sau spionilor din străinătate.

– Patriot Act, promulgată de George W. Bush pe 26 octombrie 2001, în urma atentatelor teroriste de la 11 septembrie, extinde puterile de supraveghere ale Guvernului şi permite ascultarea tuturor comunicaţiilor „utilizate de către terorişti, inclusiv e-mailuri, Internet şi telefoane celulare”, proclama la vremea respectivă preşedintele Bush. Secţiunea 215 a legii permite obţinerea cu uşurinţă a unui mandat judiciar în vederea accesului la registrele telefonice ale unei companii (ca Associated Press, într-un caz recent).