Cum se foloseşte Rusia de contractele de furnizare de gaze pentru influenţă politică. Studiu de caz: preşedintele sârb Aleksandar Vucic

Pentru preşedintele sârb Aleksandar Vucic, călătoria în Soci, Rusia, a meritat. Acolo, a fost întâm­pinat de preşedintele rus Vladimir Putin la sfârşitul lunii noiem­brie pentru negocieri în do­meniul gazelor.

Putin este conştient că vor fi alegeri în Serbia în aprilie şi apreciază ce a făcut Vucic pentru relaţiile ruso-sârbeşti. În acelaşi timp, şeful Kremlinului a dat asigurări că vor găsi „o soluţie legată de preţul gazelor care să fie acceptabilă pentru prietenii noştri sârbi“.

Iar Putin nu a minţit. Preţul negociat ulterior de 270 de dolari pe 1.000 de metri cubi, valabil pentru cel puţin şase luni, au provocat bucurie intensă în Belgrad. Nici nu e de mirare, având în vedere că Gazprom se oferise să prelungească contractul pentru sârbi la un preţ de 790 dolari în octombrie.

Acordul nu numai că va ajuta Serbia să treacă cu bine de iarnă, dar va reprezenta şi un cadou de alegeri pentru Vucic.

Alegeri urmează să fie şi în Ungaria anul viitor, iar gigantul rus de stat Gazprom a încheiat un contract de furnizare de gaze avantajos şi cu această ţară în toamnă.

Ungaria a încheiat un contract de furnizare de gaze pe 15 ani cu Gazprom pentru a asigura securitatea energetică pe termen lung a ţării, anunţa la acea vreme Peter Szijjarto, ministrul maghiar al afacerilor externe şi comerţului.

Ungaria s-a angajat să cumpere 4,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual de la gigantul rus pe o perioadă de cel puţin 10 ani, ţara având oportunitatea de a modifica volumul achiziţionat după 10 ani. Szijjarto a arătat că preţul gazelor, nu va putea fi majorat în timp faţă de cel din contract.

Preţul din contract este semnificativ mai scăzut decât cel plătit anterior, a arătat oficialul maghiar, consumatorii maghiari continând astfel să plătească unul din cele mai scăzute preţuri din UE.

Oficialul ungar a subliniat de asemenea că alimentarea cu gaze este o problemă de securitate naţională, suveranitate, cât şi una economică, mai degrabă decât una politică. „Locuinţele familiilor sunt încălzite cu gaze, nu cu declaraţii politice; la fel şi industria“.

Însă pentru premierul Viktor Orban energia ieftină este de o importanţă crucială, mai ales în perspectiva alegerilor, potrivit Politico. Iar în această privinţă, rolul Rusiei este crucial.

„Logica este că Rusia furnizează energie ieftină, iar Orban provoacă probleme pentru UE şi NATO,“ arată Tamas Pletser, analist în cadrul Erse Bank, explicând de ce Rusia ar fi interesată de o relaţie cu o ţară adesea în conflict cu majoritatea restului statelor membre UE.

Gazele către Ungaria sunt de-acum livrate prin rute de tranzit din Austria şi Serbia prin intermediul noului gazoduct TurkStream, construit cu permisiunea turcilor.

Operarea noilor gazoducte devine din ce în ce mai politicizată, iar multe ţări au de suferit.

Rusia îşi urmăreşte cu măiestrie interesele şi în relaţia din energie cu Turcia, privind cu satisfacţie cum această ţară se depărtează de aliaţii din NATO, generând temeri privind alimentarea cu gaze a Greciei, ţărilor balcanice şi Italiei.

Contractele Turciei cu Gazprom sunt pe cale să expire, iar negocierile pentru un nou contract continuă. Rusia este cel mai mare furnizor al Turciei în pofida unei relaţii câteodată tensionate între cele două puteri regionale rivale.

Relaţiile Rusiei cu Turcia sunt mai puţin reci decât cele cu UE, ceea ce ar putea ajuta Ankara să acceseze gazele cerute, arată Christof Ruhl, de la Global Energy Policy şi fost economist şef la BP, potrivit The Wall Street Journal. Kremlinul a protestat însă în ultimele luni împotriva utilizării de drone turceşti de către forţele ucrainene care se luptă cu separatiştii susţinuţi de Rusia.