"Cutii pentru bebeluşi”. Copiii nedoriţi din Seul pot fi abandonaţi anonim - VIDEO

După încheierea războiului din Coreea, în 1953, statul asiatic s-a confruntat cu un număr mare de copii orfani şi bebeluşi metişi, născuţi din mame coreene şi soldaţi occidentali. Societatea conservatoare din Coreea de Sud pune un mare accent pe legăturile familiale paterne, pe rudenia de sânge şi pe o puritate a rasei. Din acest motiv, orfanii de tată şi metişii au probleme în a se integra şi a fi pe deplin acceptaţi de societate. Multe dintre cupluri apelează şi astăzi la fertilizare in vitro sau la mame surogat, metode anevoioase şi costisitoare, decât să accepte un copil străin în familie. Din acest motiv, în mai puţin de 60 de ani, Coreea a trimis în jur de 150.000 de copii în străinătate, în cadrul programelor de adopţii internaţionale.

În 2012 însă, autorităţile din Coreea de Sud au decis să schimbe legea, introducând o limită maximă anuală pentru fiecare agenţie care intermediază adopţii şi obligând mamele să aibă grijă de bebeluşi cel puţin şapte zile după naştere, înainte să îi poată îndrepta către un orfelinat sau o nouă familie. Scopul modificării legii a fost stimularea adopţiilor interne, din cauza numărului foarte mare de copii care părăsesc ţara şi a natalităţii scăzute din Coreea, una dintre cele mai mici din ţările dezvoltate. Noua lege nu a reuşit să schimbe mentalitatea tradiţională şi, în loc de o creştere importantă a adopţiilor interne, s-au înmulţit cazurile de abandon.

Lee Yong-rak este un pastor sud-coreean care a decis să se implice în rezolvarea acestor probleme când un vecin l-a anunţat că un nou-născut a fost abandonat într-o cutie de carton în faţa bisericii lui, relatează CNN. Bărbatul spune că evenimentul i-a deschis ochii în legătură cu disperarea mamelor necăsătorite, de multe ori adolescente. Acestea sunt presate să-şi abandoneze copiii, pentru că legea le obligă să aibă grijă de ei timp de o săptămână şi să îi declare, fapt care le-ar compromite în ochii societăţii conservatoare coreene. "Nu mă aşteptam să funcţioneze. O femeie mi-a spus că se gândeşte să otrăvească nou-născutul şi să se sinucidă. I-am spus să nu facă un asemenea lucru şi să aducă bebeluşul aici", spune pastorul. "Alta mi-a spus că voia să sară de la geam împreună cu cel mic", adaugă el.

Cutia este plasată pe o alee lăturalnică din Seul. Mamele care vor să-şi abandoneze copiii nu trebuie decât să deschidă uşa şi să aşeze bebeluşul înăuntru pe prosoapele curate lăsate de pastor. Când uşa se închide, o alarmă le semnalează celor din casă că au mai primit un nou-născut, astfel că abandonul se realizează în anonimitate completă. Unii bebeluşi sunt murdari de sânge după naştere şi au cordonul ombilical încă ataşat. După controale din partea poliţiei şi a medicilor, copiii sunt transferaţi la orfelinate sau sunt adoptaţi de Lee Yong-rak. "La început găseam cam doi bebeluşi pe lună, după noua lege a adopţiei primim în jur de 19 nou-născuţi lunar", spune pastorul. Uneori sunt şi câte douăzeci de copii în casa lui Lee Yong-rak. Bărbatul a adoptat o parte dintre ei şi îi creşte împreună cu soţia sa. "Diferenţa dintre noi şi orfelinate este că, aici, cei mici au o mamă şi un tată", spune el.

Pastorul crede că legea ar trebui schimbată, pentru că cele mai multe dintre mamele care îşi abandonează nou-născuţii sunt fete tinere, nemăritate, unele chiar la liceu, care nu au curajul să discute cu părinţii şi să îşi ducă bebeluşii la orfelinat. "După ce a plecat una dintre mame, mi-am luat un angajament. Mi-am spus că voi muri pentru aceşti copii", povesteşte Lee Yong-rak.

Oricât de revoluţionară pare soluţia găsită de pastorul coreean, nu el a inventat "cutiile pentru bebeluşi", prin care mamele care nu îşi doresc copii sunt încurajate să îi abandoneze într-un loc sigur, nu pe stradă sau în natură, unde le-ar fi greu să supravieţuiască. Sistemul era destul de des întâlnit încă din Evul Mediu, Papa Inocenţiu al III-lea dând un decret în acest sens în secolul al XII-lea. Obiceiul a dispărut în secolul al XIX-lea, dar a revenit în anii '50, în prezent existând în ţări ca Germania, Belgia, Cehia, Italia, Japonia sau Elveţia.