Deţinuţii asistă la execuţia colegilor lor de suferinţă şi mănâncă şobolani pentru a supravieţui, se arată într-un raport al organizaţiei de apărare a drepturilor omului, bazat pe imagini din satelit şi pe mărturii ale unor foşti deţinuţi care au fugit din Coreea de Nord.
Aceşti foşti prizonieri au afirmat că „deţinuţii sunt forţaţi să muncească în condiţii apropiate sclaviei şi sunt frecvent supuşi torturii şi altor tratamente crude, inumane şi degradante”, potrivit raportului.
Toţi foştii prizonieri din lagărele de muncă din Yodok, în provincia Hamkyong de Sud (centru-est), au fost martori ai unor execuţii publice.
Comparaţia imaginilor din satelit recente cu altele datând din 2001 arată o creştere semnificativă a dimensiunii şi numărului lagărelor, potrivit acestui raport.
„Coreea de Nord pare să se pregătească de sosirea unui nou lider, Kim Jong-Un (fiul actualului lider-n.r.) şi de o perioadă de instabilitate. Marea îngrijorare este că lagărele par să se extindă”, a declarat directorul Amnesty pentru Asia şi Pacific, Sam Zarifi.
Kim Jong-Un, care are mai puţin de 30 de ani, este considerat succesorul tatălui său, Kim Jong-Il, a cărui sănătate este slăbită.
În lagărul Kwanliso 15, mii de persoane sunt reţinute pentru că sunt considerate „vinovate prin asociere” sau pentru că un apropiat de-al lor este de asemenea în închisoare. Mulţi nu cunosc motivele încarcerării lor.
Jeong Kyoungil, deţinut la o tabără din Yodok în perioada 2000-2003, a povestit că ziua de muncă începea la ora 4.00 şi se termina la 20.00, urmată de două ore de reeducare ideologică.
„Dacă nu memoram cele zece principii etice, nu eram autorizaţi să dormim”, a declarat acest fost prizonier.
Doar cei care îşi terminau treburile aveau dreptul la un bol de 200 de grame de mălai, astfel că în fiecare zi mureau prizonieri, a povestit el.
Unii prizonieri mâncau şobolani sau grăunţe găsite în excrementele animalelor pentru a supravieţui, adaugă raportul. Un fost prizonier de la Yodok estimează că 40 la sută dintre deţinuţi au murit de foame între 1999 şi 2001.
Autorităţile au recurs de asemenea la „celule de tortură”, camere minuscule în care deţinutul nu poate nici să se întindă, nici să stea în picioare. Prizonierii stăteau acolo cel puţin o săptămână, dar Amnesty International semnalează în raport cazul unui copil care a stat acolo opt luni.