De ce merge Papa Francisc în Irak? Motivul vizitei istorice, în ciuda atacurilor armate şi a pandemiei de COVID-19

Cu câteva ore înainte de vizita în Irak, Papa Francisc a transmis un mesaj video în care i-a menţionat pe creştini, musulmani, evrei şi yazidi şi le-a spus că merge în rândurile irakienilor ca „pelerin de pocăinţă, de pace şi de speranţă”.

O imagine simbolică a Irakului a fost publicată acum câteva luni de Staţia Spaţială Internaţională: o pată neagră nedefinită deschisă spre Golful Persic. În acest întuneric, Papa Francisc se pregăteşte să „aprindă lumina”.

Călătoria este riscantă pe de o parte din cauza situaţiei politice, ţara fiind devastată de războaie, pe de altă parte a pandemiei.

Părintele catolic Francisc Doboş a explicat pentru MEDIAFAX semnificaţia vizitei.

„Pare paradoxală vizita acum, în plină pandemie, în Irak. De ce nu a mai aşteptat? Nu am un răspuns, dar nu pot să văd decât gestul profetic al unui Papă care nu mai lasă poporul irakian să aştepte. Nu e vorba numai de poporul irakian, ci de creştinii din Irak care au fost împrăştiaţi după 2014 peste tot în lume. Creştinii consideraţi fiind, sute de ani, oameni de categoria a doua”, declară părintele.

Papa Francisc are curajul acum să meargă în Irak pentru că nu vrea să-i mai dezamăgească pe creştini: „Nici lui Cristos nu i-a mers prea bine, şi-a asumat riscuri intrând în Ierusalim. Gestul e profund creştin, plin de iubire, de dăruire, de sacrificiu”.

Apoi, spune Francisc Doboş, vizita are şi o altă însemnătate, nu doar pentru creştini, ci şi pentru regiune, pentru Golf: „Irakul a fost <pacificat> de atâtea puteri, toţi au vrut să aducă pacea, măcar declarativ, şi cu toate acestea ţara a trăit războaie de nedescris ani de zile. Mulţi au dorit pacea pentru că aveau interese. Papa Francisc merge în Irak pentru că are interesul lui Dumnezeu. Vrea să ducă liniştea în sufletele, în inimile multor oameni, nu doar creştini, şi să ajute la un dialog inter-religios”.

Papa Francisc, prin vizita pe care o face, doreşte să atragă atenţia opiniei publice mondiale că Orientul Mijlociu nu mai este doar „un teritoriu de împărţit”, ci are ţări cu demnitatea lor, istoria lor, fiind „leagănul civilizaţiei”.

„Merge să îi întărească pe cei pe care-i reprezintă, ca să nu se mai considere orfani. Papa nu doreşte să unească în sensul de a omogeniza, ci doreşte să-i unească pe oameni făcându-i să se respecte în identitatea lor. În dialogurile pe care le va avea va transmite, împreună cu responsabilii musulmani din Irak, această invitaţie la respect, la pace, la dialog. Îi provoacă pe irakieni şi opinia publică mondială la idea că pacea nu înseamnă doar <împărţirea caşcavalului>, ci distribuirea echitabilă a bunurilor pământului, fără ca cei puternici să profite de cei slabi. Aş îndrăzni să spun că este un mesaj <divin>. Asumându-şi riscurile de a merge acolo, e cineva care consideră că viaţa celor pe care-i vizitează este uneori mai importantă decât propria viaţă, şi asta nu poate să o facă decât Dumnezeu atunci când moare pentru ca noi să trăim. În gestul Papei, într-o asemenea situaţie, nu pot decât să văd gestul lui Cristos”, adaugă părintele catolic.

Călătoria apostolică are loc în perioada 5-8 martie sub genericul „Voi toţi sunteţi fraţi”.