De ce Rusia îşi doreşte atât de mult să captureze oraşul ucrainean Soledar

În cazul în care trupele ruseşti ar captura într-adevăr oraşul, aceasta ar marca prima victorie a Moscovei în Donbas după luni de zile. O eventuală victorie i-ar oferi preşedintelui Vladimir Putin veşti bune după o serie de înfrângeri pe câmpul de luptă începând cu vara trecută.

Semnificaţia lui Soledar din punct de vedere militar este minimă, scrie CNN. Cu toate acestea, capturarea sa ar permite forţelor ruse, şi în special grupului de mercenari Wagner, să se concentreze asupra Bakhmut din apropiere, care a fost o ţintă încă din vară.

Oraşul Soledar din Doneţk a fost o ţintă pentru forţele ruseşti încă din luna mai a anului trecut. Cu o populaţie de aproximativ 10.000 de locuitori înainte de război, acesta are o valoare strategică redusă în sine, dar este un punct de reper în lupta de uzură a ruşilor spre vest. Moscova se luptă de luni de zile să atace Bakhmut dinspre est, dar dacă ar captura Soledar, Moscova ar putea, cel puţin, să se apropie de oraş pe o cale diferită.

Forţele armate ruse nu au avut nimic de sărbătorit de la începutul lunii iulie şi au fost nevoite să se retragă atât în Harkov, în nord, cât şi în Herson, în sudul Ucrainei.

Prin urmare, capturarea oraşului Soledar, în ciuda stării sale acum ruinate, ar reprezenta un progres rar. Dar ar fi mai degrabă un prrogres simbolic decât unul substanţial.

Institutul pentru Studiul Războiului a declarat că un control asupra oraşului Soledar „nu va permite neapărat forţelor ruseşti să exercite controlul asupra liniilor de comunicaţii terestre ucrainene critice spre Bakhmut”.

„Chiar şi luând cele mai generoase afirmaţii ruseşti la valoarea nominală, capturarea lui Soledar nu ar prevesti o încercuire imediată a Bakhmut”, a adăugat centrul de studii.

Dar Soledar are o importanţă ieşită din comun pentru un singur om: oligarhul şi liderul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigozhin. Luptătorii săi Wagner, mulţi dintre ei foşti deţinuţi în închisoare, au suferit pierderi grele cu un val după altul de atacuri terestre în ceea ce a devenit un câmp de luptă cu tranşee şi noroi care aminteşte de Primul Război Mondial. După luni în care Ministerul rus al Apărării nu a livrat nimic altceva decât retragere, Prigozhin este dornic să arate că oamenii săi se ţin de cuvânt.