Declararea independenţei provinciei Kosovo, ultimul pas al destrămării Iugoslaviei

Kosovo nu a avut niciodată statut de republică în cadrul Iugoslaviei, ceea ce a reprezentat un argument suplimentar pentru Serbia în opoziţia sa faţă de independenţa unei provincii pe care o consideră drept leagăn al istoriei şi culturii sale.

Toate republicile care au compus federaţia iugoslavă şi-au câştigat independenţa în decursul anilor.

SLOVENIA. Prima ţară care s-a desprins din Iugoslavia, Slovenia şi-a obţinut independenţa în mare măsură paşnic.

La 23 decembrie 1990, 88 la sută dintre sloveni s-au pronunţat, prin referendum, pentru independenţă, aceasta fiind proclamată la 25 iunie 1991.

După zece zile (de la 27 iunie la 6 iulie) de confruntări cu forţele slovene, Armata populară iugoslavă (JNA) s-a retras din Slovenia.

Aceasta a fost recunoscută de Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi de mai mult de alte 30 de ţări la 15 ianuarie 1992, iar de Statele Unite la 7 aprilie 1992.

CROAŢIA. Preluarea preşedinţiei de către Franjo Tudjman, la 30 mai 1990, a fost urmată de schimbări constituţionale care au provocat nemulţumirea Serbiei. Regiunile croate cu populaţie sârbă şi-au proclamat autonomia la 21 decembrie 1990.

La referendumul din 19 mai 1991, boicotat de sârbii care reprezentau atunci 12,6 la sută din populaţie, alegătorii au cerut, în proporţie de 92 la sută, proclamarea independenţei. Aceasta a fost anunţată în aceeaşi zi ca şi în Slovenia, decizia devenind oficială la 7 octombrie.

Conflictele armate dintre formaţiunile croate, pe de o parte, şi grupările sârbe şi JNA, de cealaltă parte, s-au transformat, în august 1991, în război deschis, care a durat până în august 1995.

CEE, Statele Unite şi alte peste 30 de ţări au recunoscut Croaţia în acelaşi timp cu Slovenia.

Croaţia şi Republica federală Iugoslavia s-au recunoscut reciproc în august 1996.

BOSNIA-HERŢEGOVINA. Parlamentul bosniac a proclamat suveranitatea la 15 octombrie 1991. În 1992, după discuţii purtate la Lisabona sub egida comunităţii internaţionale, bosniacii, croaţii şi sârbii au semnat un tratat care împarte Bosnia în trei cantoane.

După două zile, preşedintele bosniac Alija Izetbegovici şi-a retras semnătura şi a organizat un referendum la 29 februarie 1992. Sârbii au boicotat votul, dar independenţa a fost aprobată cu 62,8 la sută din voturi. Aceasta a fost proclamată la 5 aprilie 1992, într-un moment în care începuseră deja conflictele armate .

Bosnia-Herţegovina a fost recunoscută imediat de ţările europene, iar la 7 aprilie şi de Statele Unite.

În data de 6 aprilie a început asediul asupra oraşului Sarajevo, care a durat până la încheierea războiului, în 1995.

Belgradul a recunoscut Bosnia prin Acordurile de pace de la Dayton, care au pus capăt războiului la 21 noiembrie 1995.

MACEDONIA şi-a obţinut independenţa fără vărsare de sânge. Aprobată de 95 la sută dintre alegători la referendumul din 8 septembrie 1991, aceasta a fost proclamată la 15 septembrie.

MUNTENEGRU a fost ultima republică iugoslavă rămasă alături de Serbia după războaiele din anii '90. În aprilie 1992, cele două ţări formau Republica Federală Iugoslavia, care a devenit, în februarie 2003, o uniune flexibilă, denumită statul Serbia-Muntenegru. Muntenegrul a organizat, la 21 mai 2006, un referendum pentru independenţă, aceasta fiind aprobată de 55,5 la sută dintre alegători. Independenţa a fost proclamată la 3 iunie 2006.