Declinul Europei pe scena internaţională. Războiul dintre Israel şi Hamas arată irelevanţa Uniunii Europene

Uniunea Europeană s-a luptat întotdeauna să articuleze o politică externă coerentă, având în vedere diversele interese naţionale în joc. Chiar şi aşa, a continuat să conteze, în principal datorită dimensiunii pieţei sale. Cu toate acestea, influenţa globală a UE este în scădere, pe fondul declinului economic şi al incapacităţii sale de a proiecta puterea militară într-o perioadă de instabilitate globală crescândă, scrie publicaţia Politico.

În loc de puterea "geopolitică" pe care preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis-o la preluarea mandatului în 2019, UE s-a transformat într-un "peştişor pan-european", oferind un anumit grad de uimire jucătorilor reali de la masa de sus, în timp ce se face de râs prin contradicţiile sale.

Uniunea Europeană nu a transmis un mesaj clar Israelului

Dacă acest lucru sună dur, ar trebui amintite declaraţiile din ultimele 72 de ore: În urma masacrului comis de Hamas asupra a sute de civili israelieni în weekend, comisarul european pentru extindere, Olivér Várhelyi, a anunţat luni că blocul va suspenda "imediat" ajutorul de 691 de milioane de euro acordat Autorităţii Palestiniene. Câteva ore mai târziu, comisarul sloven Janez Lenarčič l-a contrazis pe colegul său maghiar, insistând că ajutorul "va continua atât timp cât va fi necesar".

Operaţiunea de presă a Comisiei a urmat cu o declaraţie potrivit căreia UE va efectua o "revizuire urgentă" a unor programe de ajutor pentru a se asigura că fondurile nu sunt direcţionate către terorism, ceea ce implică faptul că astfel de măsuri de protecţie nu erau deja în vigoare.

În ceea ce-l priveşte pe şeful politicii externe a UE, Josep Borrell, rezultatul oricărei revizuiri a asistenţei pentru palestinieni era o concluzie inevitabilă: "Va trebui să sprijinim mai mult, nu mai puţin", a declarat el marţi.

În concluzie: În decurs de doar 24 de ore, Comisia a trecut de la anunţul că va suspenda tot ajutorul acordat palestinienilor la semnalul că va creşte fluxul de fonduri. 

Răspunsul UE la evenimentele din Israel nu a fost mai puţin confuz. Chiar şi în timp ce Israelul număra cadavrele celui mai îngrozitor masacru din istoria statului evreu, Borrell, un critic de lungă durată al ţării, a criticat ambele părţi.

Borrell, un socialist spaniol, a condamnat "atacul barbar şi terorist" al Hamas, în timp ce a criticat Israelul pentru blocada din Gaza şi a subliniat "suferinţa" palestinienilor care au votat Hamas la putere.

Abordarea spaniolului este în contrast puternic cu cea a Ursulei von der Leyen, care a condamnat fără echivoc atacurile şi a proiectat steagul israelian pe faţada biroului său

Biden a fost mult mai clar

"În acest moment, trebuie să fim foarte clari", a declarat preşedintele american Joe Biden într-un discurs special la Casa Albă marţi. "Suntem alături de Israel. Suntem alături de Israel. Şi ne vom asigura că Israelul are ceea ce are nevoie pentru a avea grijă de cetăţenii săi, pentru a se apăra şi pentru a răspunde la acest atac."

Biden a precizat că a sunat Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie pentru a discuta despre criză. În mod notabil, nu s-a aflat pe listă niciunul dintre "liderii" UE.

Marţi, Borrell a organizat o reuniune de urgenţă a miniştrilor de externe din UE în Oman, unde aceştia se aflau deja, pentru a discuta situaţia din Israel. Ministrul israelian de externe, Eli Cohen, a refuzat să participe, chiar şi de la distanţă. 

Acest lucru nu este prea surprinzător, având în vedere bilanţul Uniunii Europene în ceea ce priveşte Iranul, care a sprijinit Hamas timp de decenii şi a cărui conducere a sărbătorit atacurile din weekend. Deşi Iranul neagă implicarea directă, mulţi analişti spun că asaltul atent planificat al Hamas nu ar fi fost posibil fără pregătirea şi sprijinul logistic din partea Teheranului.

În ciuda indiciilor clare ale activităţilor răuvoitoare ale Teheranului în întreaga regiune, inclusiv reţinerea unui diplomat european aflat în vacanţă în Iran, Borrell a încercat în mod repetat să se stea la discuţii cu oficiali iranieni în speranţa de a reaprinde aşa-numitul acord nuclear cu puterile globale din care preşedintele american la acea vreme, Donald Trump, a ieşit în 2018.

Anul trecut, Borrell chiar a călătorit în Iran în încercarea de a relua discuţiile, în ciuda obiecţiilor puternice ale ministrului israelian de externe de atunci, Yair Lapid. 

Cazul Nagorno-Karabah

Un alt exemplu al impotenţei geopolitice a Europei este Nagorno-Karabah, regiunea disputată, predominant armeană, din Azerbaidjan.

Conflictul de lungă durată din această zonă a fost aproape uitat de cea mai mare parte a lumii, dar nu şi de preşedintele Consiliului European, Charles Michel, care a organizat un efort diplomatic ambiţios la începutul acestui an, pe fondul tensiunilor. 

În iulie, Michel a găzduit la Bruxelles i-a găzduit pe liderii Armeniei şi Azerbaidjanului, aceasta fiind cea de-a şasea întâlnire de acest fel. El a descris discuţiile ca fiind "sincere, oneste şi substanţiale". El i-a invitat chiar şi pe lideri la un summit special în octombrie pentru o "întâlnire pentalaterală" cu Germania şi Franţa în Granada. 

Nu a fost menit să fie aşa. Până atunci, Azerbaidjanul pusese stăpânire pe regiune, iar 100.000 de refugiaţi au fugit în Armenia. Europa, care are mare nevoie de gazele naturale din Azerbaidjan, nu a putut face altceva decât să privească.

La începutul acestei luni, Charles Michel a acuzat Rusia, în mod tradiţional protectorul Armeniei în regiune, pentru acest fiasco. "Este clar pentru toată lumea că Rusia a trădat poporul armean", a declarat Michel.

Bruxellesul nu este capabil să rezolve tensiunile dintre Kosovo şi Serbia

Un model similar este Kosovo, unde europenii încearcă de ani de zile să medieze o pace durabilă între populaţia albaneză şi cea sârbă. Principalul punct de conflict este statutul părţii de nord a Kosovo, la graniţa cu Serbia, unde sârbii sunt majoritari.

UE a cheltuit milioane de euro pentru a încerca să stabilizeze regiunea, finanţând organizaţii ale societăţii civile, şcoli şi chiar o forţă de poliţie. 

Cu toate acestea, atunci când tensiunile au ameninţat să degenereze într-un conflict în urma unei incursiuni în nordul Kosovo de către un grup de sârbi înarmaţi, UE a fost nevoită să recurgă la mecanismul său de soluţionare a crizelor, care a dat rezultate: Statele Unite.

UE se bazează pe Statele Unite pentru securitate

Deşi UE a făcut tot ce a putut, oferind zeci de miliarde de euro în ajutor financiar, umanitar şi militar, nu este suficient pentru a ajuta Ucraina să ţină ruşii la distanţă. Dacă nu ar fi fost sprijinul american, trupele ruse probabil ar staţiona de-a lungul întregului flanc estic al UE, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

Situaţia dificilă a Ucrainei evidenţiază prăpastia dintre aspiraţiile geostrategice ale Uniunii Europene şi realitate. Chiar dacă Europa nu a anticipat invazia pe scară largă a Rusiei, ea vorbea de ani de zile despre necesitatea de a-şi îmbunătăţi capacităţile de apărare. 

"Trebuie să luptăm noi înşine pentru viitorul nostru, ca europeni, pentru destinul nostru", a declarat în 2017 cancelarul german de atunci, Angela Merkel. Şi apoi nu s-a întâmplat nimic.

Realitatea este că va fi întotdeauna mai uşor să te sprijini pe Washington decât să obţii un consens european în ceea ce priveşte politica externă şi capacităţile militare.

Acesta este motivul pentru care discuţiile Europei despre securitate sună mai degrabă a fotbal fantezist decât a Risc.

După ce Biden a decis să trimită un portavion american în estul Mediteranei ca răspuns la atacul Hamas de săptămâna aceasta, Thierry Breton, comisarul european al Franţei, a declarat că Europa trebuie să se gândească la construirea propriului portavion.

În ciuda întregii retorici privind necesitatea ca Europa să joace un rol mai global, nici măcar liderii celor mai mari membri ai UE, Franţa şi Germania, nu par să ia în serios acest lucru. 

În timp ce Biden discuta despre criza din Israel la Casa Albă, Emmanuel Macron şi cancelarul german Olaf Scholz erau ocupaţi să se consulte la Hamburg.

După ce au convenit să îşi dubleze eforturile pentru a reduce birocraţia în UE, au făcut o croazieră în port cu partenerele lor.