Detaliul mai puţin cunoscut din lungul conflict India-Pakistan în regiunea Kashmir, unde cele două ţări au purtat mai multe războaie

Regiune disputată de India şi Pakistan în umbra partiţiei tertoriale a defunctului Imperiu Britanic, Kashmirul a devenit din nou în această săptămână teatrul unor tatonări militare.

Contextul                

Armata pakistaneză a doborât două avioane de vânătoare indiene în spaţiul aerian al Pakistanului. Un avion s-a prăbuşit în Kashmirul indian, iar celălalt pe talerul pakistanez al Kashmirului. Ordinul de tragere de la Islamabad a venit la o zi după o operaţiune a forţelor aeriene indiene în Pakistan, prima de acest fel de la războiul indo-pakistanez din 1971.

De data aceasta, tensiunile dintre cele două ţări au escaladat ca urmare a atentatului sinucigaş cu o maşină-capcană de pe 14 februarie, soldat cu 40 de morţi din rândul forţelor de securitate din partea indiană a Kashmirului şi revendicat de Jaish-e-Mohammed, o grupare islamistă acuzată de New Delhi că utilizează baze de pe teritoriul Pakistanului.

Aviaţia indiană a intrat în acţiune marţi şi a bombardat o tabără de refugiaţi despre care New Delhi crede că ar ascunde o celulă teoristă a grupării Jaish-e-Mohammed.

Comunitatea internaţională a lansat un apel la calm şi le-a cerut Indiei şi Pakistanului să facă tot posibilul ca situaţia să nu degenereze într-un conflict armat.

Istoricul vrajbei indo-pakistaneze

Totul a început la apusul Imperiului Britanic. În 1947, Regatul Unit pierdea India, într-un tăvălug al decolonizării care a declanşat o serie de războaie regionale. India britanică a fost împărţită în două dominioane: India (majoritar hindusă) şi Pakistan (majoritar musulmană). La mijloc, prins ca într-o menghină între interesele celor două dominioane, se afla Principatul Kashmirului. A urmat o perioadă de confuzie: maharajahul Kashmirului, Hari Singh, nu se putea decide cărui dominion să alipească teritoriul.

1947: Sfârşitul dominaţiei britanice. Maharajul Kashmirului semnează un tratat cu India după atacul unor gherile tribale pakistaneze. Începe războiul între India şi Pakistan pentru controlul Kashmirului. La finalul conflictului, prin medierea ONU, India şi Pakistan semnează un acord de armistiţiu şi trasează o Linie de Control, cu o lungime de 750 de kilometri, care separă Kashmirul indian de Kashmirul pakistanez. India primeşte două treimi din regiunea disputată, iar restul revine Pakistanului.

Anii 1950: Intră în schemă China, care ocupă gradual estul Kashmirului – zona Aksai Chin.

1962-1963: China înfrânge India într-un scurt război pentru controlul zonei Aksai Chin, disputată şi astăzi. Pakistanul cedează Chinei ţinuturile muntoase Trans-Karakoram ale Kashmirului.

1965: Un alt război indo-pakistanez pentru controlul Kashmirului, culminând cu un acord de încetare a focului şi revenirea la vechea Linie de Control, aflată şi astăzi în vigoare.

1971-1972: Din nou, India şi Pakistan se află în război în regiunea Kashmir. Pakistanul este înfrânt, iar Bangladeshul, numit până atunci Pakistanul de Est, îşi câştiga independenţa cu suportul militar al Indiei. Se semnează Acordul de la Simla (practic, actul de independenţă al Bangladeshului). Acest acord întăreşte regimul juridic al Liniei de Control, le impune Indiei şi Pakistanului să-şi rezolve litigiile teritoriale pe bază de negocieri şi nu prin uzul forţei militare, devenind peste ani fundamentul relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.

1999: Deceniile care au urmat au transformat Kashmirul într-o pepinieră de grupări paramilitare jihadiste şi hinduse care îşi dispută regiunea, manevrate din spatele cortinei politice de tradiţionalul antagonism indo-pakistanez. Timp de şaptesprezece zile, India şi Pakistan, devenite puteri nucleare, au fost la un pas de declanşa un conflict atomic în Kashmir.

De atunci şi până în prezent, cu diverse perioade de acalmie, India şi Pakistan sunt prinse în Kashmir într-un soi vertij militar – întreţinut de politici naţionaliste mai mult sau mai puţin agresive, de reţelele teroriste talibane, precum şi de lorzii crimei organizate. Timp în care, regiunea s-a transformat în ceea ce mulţi analişti consideră a fi un „vid al drepturilor omului”. Orice încercare de rezolvare prin referendum a discordiei Kashmirului a fost blocată de factorii guvernamentali din ambele tabere.

Conflictul râului

Kashmirul indian este compus din statul Jammus şi Kashmir. Partea pakistaneză are în componenţă teritoriile Azad Kashmir şi Gilgit-Baltistan. Iar în salba teritorială a Chinei se află Aksai Chin şi Trans-Karakoram.

Toate aceste zone sunt traversate de râul Indus, care izvorăşte din Podişul Tibet şi se varsă în Marea Arabiei.

Împărţit între India şi Pakistan, bazinul râului este o componentă importantă în economia ambelor ţări şi, totodată, şi un instrument de şantaj hidroenergetic. Un tratat proiectat de ONU în anii 1960 stă la baza exploatării resurselor hidrologice de către India şi Pakistan. 60% din bazinul hidrografic se află pe teritoriul Pakistanului şi este singurul sistem hidroenergetic care alimentează ţara, potrivit Al Jazeera.

Poziţionarea geografică şi solul arid fac ca Pakistanul să depindă cronic de râul Indus. De-a lungul anilor, guvernanţii de la Islamabad au acuzat constant New Delhi că duce o politică de acaparare economică, prin construcţia strategică de baraje hidroenergetice, a bazinului Indus pentru a impune o dependenţă energetică Pakistanului. Ţară preponderent agrară, Pakistanul îşi extrage din Indus circa 75% din necesarul de irigaţii la nivel naţional, indică datele statistice, potrivit Stratfor.

În literatura de specialitate, Kashmirul este menţionat la categoria conflictelor hidrografice transnaţionale. Altfel spus, un război rece al apei.

Într-un interviu oferit recent publicaţiei Foreign Policy, un expert în această speţă a conflictelor strategice din cadrul Universităţii Harvard, Sunil Amrith, a explicat că pentru India controlul râurilor este nu doar o proiecţie hegemonică de ordin economic, şi este strâns legată şi de percepţia asupra propriei statalităţi. Pentru ideologii din anturajul premierului indian Narendra Modi, Kashmirul reprezintă, din punct de vedere hidrografic, „templul noii Indii”.

Ar putea râul Indus să constituie fitilul unui nou război între India şi Pakistan? „Având în vedere înclinaţia globală spre unilateralism şi tensiunea sporită a regiunii, există întotdeauna pericolul ca o retorică stridentă să provoace un conflict al apei, un conflict din care doar oamenii simpli vor avea de pierdut, de o parte şi de alta a graniţei”, a explicat Amrith.

Potrivit expertului, Pakistanul este una dintre ţările cele mai „stresate” din lume din punct de vedere al resurselor de apă potabilă şi orice diminuare a fluxului din râul Indus ar putea avea un efect devastator asupra fermelor, motorul central al Produsului Intern Brut (PIB).

„Mai mult de 400 de baraje se află în construcţie în India, Nepal, Bhutan, Pakistan. Şi mai multe vor fi construite de-a lungul graniţei chineze, în Tibet. Dacă planurile acestea vor fi duse la bun sfârşit, vom avea una dintre regiunile sufocate de baraje ale lumii. Iar aceste scheme nu doar că agravează tensiunile dintre naţiuni, având şi un enorm risc ecologic, dar efectiv nu respectă nicio frontieră”, a atras atenţia Sunil Amrith.

Între timp, şeful Executivului de la New Delhy, Narendra Modi, a făcut apel joi la unitate naţională din partea concetăţenilor săi şil le-a cerut „să facă zid'' în faţa „inamicului'', relatează presa internaţională.