Dezvăluirile WikiLeaks cu privire la Guantanamo arată cât de strâmtorat a fost Barack Obama

Dosarele persoanle ale fiecăruia dintre cei 779 de deţinuţi care au trecut prin închisoarea militară de la baza navală din Cuba oferă o viziune destul de completă asupra a ceea ce noua administraţie a găsit la venirea sa, la începutul lui 2009, şi anume "cei mai răi dintre teroriştii cei mai răi" pe care administraţia Bush proclama că vrea să îi închidă la Guantanamo erau, uneori, doar nişte "peşti mici" sau chiar complet nevinovaţi.

În opinia organizaţiei pentru apărarea libertăţilor civile ACLU, aceste erori multiple sunt "fructul păcatului originar, care a văzut statul de drept făcut ţăndări, o dată cu deschiderea (închisorii de la) Guantanamo", în 2002.

Dacă doar câteva zeci de deţinuţi sunt pasibili de proces pentru terorism sau pot fi consideraţi prizonieri de război şi pot fi deţinuţi fără proces, majoritatea erau "adolescenţi, bătrâni fără dinţi sau străini capturaţi în Afganistan pentru că purtau un ceas Casio similar celui utilizat de al-Qaida într-o tabără de antrenament", declară Morris Davis, fost procuror al tribunalelor de la Guantanamo, care a renunţat la acest post în 2008, când a publicat un material în revista specializată Foreign Policy.

În afară de erorile care au condus la menţinerea în detenţie, timp de mai mulţi ani, a unor persoane perfect nevinovate sau la eliberarea anticipată a unor bărbaţi care s-au dedat, ulterior, unor activităţi teroriste, unii experţi apreciază că un anumit "amatorism", care s-a instalat foarte devreme, a înăbuşit în faşă orice speranţă că se va face dreptate vreodată.

"Aceste documente arată caracterul amatoristic al interogatoriilor" deţinuţilor, după arestarea acestora, a declarat Eugene Fidell, specialist în domeniul justiţiei militare.

Atunci când era prea complicat să se sprijine în întregime pe probe materiale contra a zeci de bărbaţi arestaţi în Afganistan şi Pakistan, în urma atentatelor de la 11 septembrie, americanii s-au îndreptat spre ceea ce le mărturiseau suspecţii în timpul interogatoriilor.

Pentru a le smulge informaţii, numeroşi deţinuţi au fost maltrataţi, iar declaraţiile lor nu pot, în prezent, să fie primite într-un tribunal.

"Cealaltă problemă este că foarte puţini au fost, cu adevărat, capturaţi pe câmpul de luptă, în acest «război contra terorismului»" fără o linie de front şi fără combatanţi identificaţi, adaugă David Glazier, profesor la Loyola School of Law.

Deci, conchide el, dacă se vrea să fie trataţi ca priznieri de război şi să fie închişi fără proces, aşa cum a făcut administraţia George W. Bush, "va trebui să se furnizeze elemente cu privire la capturarea lor".

În prezent, în contextul în care administraţia Obama a moştenit această situaţie, "este prea târziu, răul este făcut", apreciază Fidell. "Ea face ceea ce poate, şi anume reexaminează fiecare situaţie", observă el. Dar aceasta nu poate inventa probe materiale, acolo unde nu sunt, şi nici nu prezintă unui tribunal elemente de acuzare obţinute sub tortură.

În lipsa unei soluţii ideale, administraţia Obama a prevăzut să ţină închişi, fără proces, aproximativ 50 din cei 172 de deţinuţi care se află, în continuare, la Guantanamo, în pofida protestelor stângii. Doar vreo 20 urmează să fie judecaţi, potrivit Washington Post, deşi numărul oficial al celor pasibili să fie trimişi în faţa unor tribunale de excepţie, la Guantanamo, este de 33.