Documente secrete britanice: Firme din domeniul energiei negociau cu miniştri petrolul din rezervele Irakului, înainte de invadare

Aceste documente, dezvăluite pentru prima dată, ridică noi semne de întrebare asupra implicării Marii Britanii în războiul din Irak, care a divizat Cabinetul lui Tony Blair şi care a fost votată numai după ce regimul lui Saddam Hussein a fost acuzat că deţine arme de distrugere în masă, relatează The Independent în ediţia online.

Stenograme ale unei serii de întâlniri între miniştri şi directori ai unor companii petroliere contrazic dezminţirile publice din perioada respectivă privind interesul companiilor petroliere şi guvernelor occidentale.

Dar documentele nu au fost oferite ca dovezi în cadrul investigaţiei în curs a Comisiei Chilcot asupra implicării Marii Britanii în război. În martie 2003, chiar înainte de intrarea Londrei în conflict, compania Shell denunţa ca "foarte inexacte" informaţiile potrivit cărora ar fi purtat negocieri cu Downing Street pe tema petrolului irakian.

De asemenea, British Petroleum (BP) a negat că ar avea vreun "interes strategic" în Irak, în timp ce Tony Blair descria "teoria conspiraţiei (pe tema) petrolului" ca "cea mai absurdă". Dar documente secrete din octombrie şi noiembrie 2002 arată altceva.

Astfel, cu cinci luni înainte de invazie, baroana Symons, ministru al Comerţului în acea perioadă, spunea BP că Guvernul crede că firmele britanice din domeniul energiei trebuie să primească o parte din rezervele enorme de petrol şi gaze ale Irakului, ca răsplată pentru angajamentul militar al lui Blair faţă de planurile Statelor Unite de schimbare a regimului lui Saddam Hussein.

De asemenea, Foreign Office invita BP, la 6 noiembrie, să discute despre oportunităţile din Irak, "după schimbarea regimului".

"Shell şi BP nu îşi pot permite să nu primească o parte (din petrolul din Irak), pentru binele viitorului lor pe termen lung. Suntem hotărâţi să obţinem o felie corectă, în schimbul acţiunii Marii Britanii, pentru companiile britanice, în perioada post-Saddam", nota, la 2 octombrie 2002, după o întâlnire, directorul pentru Orientul Mijlociu din cadrul Foreign Office, Edward Chaplin.

Activistul Greg Muttitt a obţinut peste 1.000 de documente, în baza legislaţiei cu privire la liberatea de acces la informaţii. Acestea arată că între funcţionari publici, miniştri şi reprezentanţi ai companiilor Shell şi BP au avut loc cel puţin cinci întâlniri, către sfârşitul anului 2002.

Contractele pe 20 de ani, semnate în urma invaziei, au fost cele mai importante din istoria industriei petrolului. Acestea acoperă jumătate din rezervele irakiene, de 60 de miliarde de barili de ţiţei, obţinute de companii ca BP şi CNPC (China National Petroleum Company).