„El Helicoide”, construcţia futuristă în care se află centrul de represiune politică din Venezuela. Mărturiile a doi foşti gardieni despre torturile din încăperile clădirii

Nu s-au înregistrat victime în urma incendiului. Incidentul a pornit, însă, un „maraton” al titlurilor în America Latină, făcând referire la natura represivă a clădirii.

„Un incendiu a afectat un perimetru din El Helicoide, centrul de tortură al lui Maduro”, a titrat cotidianul peruan El Comercio. „Flăcări în apropierea închisorii de deţinuţi politici din Caracas”, a relatat publicaţia mexicană de stânga Proceso. „Incendiu lângă zidurile clădirii El Helicoide, sediul serviciului de informaţii folosit de chavisti (adepţi ai ideologiei lui Hugo Chavez, care stă şi la baza administraţiei Nicolas Maduro - n.r.) ca penitenciar pentru deiţinuţii politici”, au scris jurnaliştii cotidianului Clarin din Argentina. 

Domul uriaş în formă elicoidală se înalţă pe un deal din capitala Venezuelei, în apropiere de Roca Tapeya şi parohia San Augustin, tronând deasupra unui peisaj dezolant de coşmelii din bolţari şi blocuri cu tencuiala căzută.

Clădirea este acum sediul Serviciul Naţional Bolivarian de Informaţii (SEBIN). Totodată, aici se află şi beciurile torţionarilor.

BBC a realizat recent un reportaj multimedia despre carcerele în care deţinuţii politici sunt închişi laolaltă cu criminali aflaţi în regim de maximă siguranţă. Jurnaliştii britanici au intrat în contact cu doi foşti gardieni ai penitenciarului SEBIN.

Numele acestora a fost consemnat sub pseudonimele „Victor” şi „Manuel”, din raţiuni de siguranţă. Relatările pazinicilor descriu o atmosferă morbidă.

Iniţial, El Helicoide a deservit un hibrid imobiliar - centru comercial şi spaţiu rezidenţial, fiind prevăzut cu peste 300 de buticuri, o sală de spectacole şi un hotel de 5 stele.

Beznă, bacterii şi şocuri electrice

Potrivit celor doi foşti gardieni, prizonierii sunt ţinuţi în beznă, fără toaletă şi într-un focar de bacterii.

El Helicoide a atras atenţia presei internaţionale în 2014, pe fondul unui val de proteste anti-Maduro. Mass-media relata despre convoaie de autobuze care transportau deţinuţi în penitenciar, majoritatea arestaţi din rândul manifestanţilor. Studenţi, activişti, chiar şi copii, fuseseră închişi în temniţele domului doar pentru că se aflaseră „la locul nepotrivit”, subliniază BBC.

Între pereţii domului, tortura este literă de lege. Unul dintre gardieni şi-a amintit cum, într-o zi, a găsit un student zăcând fără suflare cu capul vârât într-o „pungă plină cu excremente umane”.

„Am văzut oameni suspendaţi de balustradă, aveau încheieturile răscute şi legate în funii”, a declarat Victor.

„Se foloseau de orice porţiune a corpului - braţele, testiculele, gâtul, burta”, descrie Manuel torturile cu electroşocuri practicate de gardieni.

Povestea domului a fost, la început, cu totul alta. În anii 1950, Venezuela a trecut printr-un boom investiţional în domeniul arhiecturii. Erau deceniile anii de emergenţă a ţării pe piaţa petrolului. O parte din banii strânşi din exploatarea zăcămintelor avea să fie investită, la ordinele generalului Marcos Perez Jimenez, preşedintele Venezuelei între 1950-1958, într-un plan de modernizare naţională.

Astfel, Venezuela avea să se transformase într-un hub regional al experimentalismului arhitectural, atrăgându-i pe unii dintre cei mai radicali avangardişti ai curentului brutalist, precum Federico Beckhoff sau Herbert Berckhard.

Construcţia clădirii a debutat în 1967, având la bază planurile arhitecţilor Jorge Romero Gutierrez, Pedro Neuberger şi Dirk Bornhorst. Costul total: 24 de milioane de dolari.

În 1992, domul a fost grav afectat în timpul tentativei de lovitură de stat a fostului lider venezuelan Hugo Chavez, decedat în 2013.

Începând din 2010, El Helicoide a devenit sediul SEBIN.