Elisabeta a II-a şi Victoria: două regine britanice care au domnit în perioade îndelungate de pace

Regina Elizabeth a II-a

Regina Elizabeth a II-a s-a născut pe 21 aprilie 1926 la Londra, fiind primul copil al ducelui şi ducesei de York (mai târziu regele George al VI-lea şi regina Elisabeta).

A urcat pe tron la 6 februarie 1952, la vârsta de 25 de ani, după moartea tatălui său.

Scandalagiul reţinut în Capitală este fostul bodyguard al Reginei Elisabeta a II-a

A fost încoronată la 2 iunie 1953, într-o ceremonie televizată pentru prima dată. A fost primul monarh britanic care a vizitat toate continentele şi care a întâlnit toţi preşedinţii americani din timpul domniei sale.  

Domnia reginei Elisabeta a II-a este cea mai lungă din istoria britanică şi a doua cea mai lungă din istoria lumii, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei.

Până la moartea sa în 8 septembrie 2022, la vârsta de 96 de ani, a domnit timp de 70 de ani şi 214 zile.

În timpul domniei sale, Marea Britanie a avut parte de o perioadă relativ paşnică în Europa, cu excepţia Războiului Rece şi a conflictelor din Balcani şi Ucraina.

Totuşi, regina a trebuit să facă faţă unor provocări precum decolonizarea Imperiului Britanic, criza Suezului, Războiul din Falkland, conflictul nord-irlandez, criza constituţională canadiană, mişcările separatiste scoţiene şi Brexitul.

De asemenea, regina a fost implicată în viaţa publică şi socială a Regatului Unit şi a Commonwealth-ului, sprijinind numeroase cauze umanitare, culturale şi ecologice.

Regina Victoria

Regina Victoria s-a născut pe 24 mai 1819 la Londra, fiind singurul copil al prinţului Edward, duce de Kent şi Strathearn (al patrulea fiu al regelui George al III-lea) şi al prinţesei Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld. A urcat pe tron la 20 iunie 1837, la vârsta de 18 ani, după moartea unchiului său, regele William al IV-lea.

A fost încoronată la 28 iunie 1838, într-o ceremonie fastuoasă. S-a căsătorit cu verişorul său primar prinţul Albert de Saxe-Coburg şi Gotha în 1840. Au avut nouă copii, care s-au căsătorit cu membri ai altor familii regale europene, făcând-o pe Victoria să fie supranumită „bunica Europei”.

A fost prima regină care a folosit trenul şi telegraful şi care a avut o prezenţă mediatică importantă. 

A devenit şi prima Împărăteasă a Indiei. 

Domnia reginei Victoria este cea mai lungă din istoria britanică până la regina Elisabeta a II-a şi a doua cea mai lungă din istoria lumii până la regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei.

A domnit timp de 63 de ani şi 216 zile, de la 20 iunie 1837 până la 22 ianuarie 1901.

În timpul domniei sale, Marea Britanie a cunoscut o perioadă de prosperitate economică, progres industrial, expansiune colonială şi influenţă culturală, cunoscută sub numele de epoca victoriană.

De asemenea, Marea Britanie a beneficiat de o perioadă îndelungată de pace europeană, cu excepţia Războiului Crimeii, Războiului Franco-Prusac şi a unor conflicte izolate în Balcani şi în Italia.

Totuşi, regina a trebuit să facă faţă unor provocări precum mişcările revoluţionare din Europa în 1848, mişcarea pentru reforma electorală şi drepturile femeilor, mişcarea pentru emanciparea Irlandei, Războiul Civil American şi Războiul Zulu.

De asemenea, regina a fost implicată în viaţa publică şi socială a Regatului Unit şi a Imperiului Britanic, sprijinind numeroase cauze umanitare, educaţionale şi religioase.