Emigrarea masivă şi consecinţele ei, un dosar important pentru viitorul preşedinte al României

Aproximativ 2,5 milioane de români, reprezentând circa 10 la sută din populaţia ţării, au emigrat pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, în principal în Italia şi Spania, conform unui raport al unei comisii prezidenţiale asupra riscurilor sociale şi demografice.

În pofida faptului că această emigrare a permis, în 2008, trimiterea a peste şase miliarde de euro rudelor rămase în România, ea comportă şi anumite riscuri, ca "îmbătrânirea populaţiei active şi reducerea competitivităţii economice, din cauza plecării celor mai competenţi oameni", potrivit comisiei.

Consecinţele sunt atât sociale, cât şi psihologice. Aproximativ 350.000 de copii români trăiesc fără cel puţin un părinte, care a plecat în străinătate, conform unei anchete realizate de UNICEF.

Judeţul Iaşi (nord-est), unul dintre cele mai sărace din ţară, situat la câţiva kilometri de frontiera cu Republica Moldova, este deosebit de afectat.

"Majoritatea părinţilor văd această emigrare ca fiind temporară, cât să strângă suficienţi bani pentru a construi o casă sau pentru a plăti studiile copiilor. Ei nu vor să îi desprindă pe copii din mediul românesc şi îi lasă la bunici sau la rude", a declarat Alexandru Gulei, coordonator de proiect în cadrul oragnizaţiei neguvernamentale Alternativa Socială.

Dar, "temporar" poate însemna, adesea, ani de zile.

În satul Răducăneni, unde oamenii muncesc pământul folosindu-se de animale, aproximativ 100 de copii trăiesc fără unul sau ambii părinţi.

"Întâlnim probleme de neglijenţă emoţională. Părinţii trimit colete cu îmbrăcăminte, bani, dar copii au nevoie mai ales de contact", subliniază Oana Amazilitei, un psiholog care vine în mod periodic la Răducăneni, împreună cu doi asistenţi sociali.

"Mi-e foarte dor de mama mea. Sunt trist când vorbesc cu ea pe calculator, dar când ne vedem, cu ajutorul camerei web, de două ori pe săptămână, sunt fericit", a declarat Constantin Roman, în vârstă de 13 ani, care visează să ajungă fotbalist şi a cărui mamă lucrează ca menajeră în Italia, de patru ani.

Bunica acestuia, Elena, care îl creşte într-o casă mică şi simplă, viu colorată, se bucură, de asemenea, să îşi vadă fiica pe calculator, obţinut cu ajutorul şcolii şi ONG-ului Alternativa Socială. "Nu există altă soluţie, decât Italia. Altfel, n-am avea nimic", a spus ea.

Dacă bunica se asigură că nepotul ei, Constantin, îşi face temele, după care o ajută în casă, alţi copii sunt exploataţi, prin sarcini menajere sau munci la cîmp prea grele, din cauza sărăciei rudelor la care au fost lăsaţi.

Alţii, care au fost lăsaţi singuri, pot deveni delincvenţi.

Bunicii suferă, de asemenea, din cauza singurărăţii, în aceste sate care rămân tot mai goale.

O soluţie, pe termen lung, constă într-o dezvoltare economică a mediului rural, mult mai sărac decât marile oraşe. Alternativa Socială subliniază însă importanţa acordării de servicii de asistenţă psihologică şi materială acestor copii şi bunicilor lor.

Constantin crede cu tărie că mama lui va reveni acasă în curând, definitiv.

Când va fi mare, i-ar plăcea să plece la Bucureşti, capitala ţării, care oferă mai multe oportunităţi. "Dar nu în străinătate. Este prea greu să fii departe de familie", afirmă el.