Euronews: De ce tinerilor europeni le este frică de serviciul militar obligatoriu?

După 77 ani de pace, norii războiului se arată din nou asupra Europei 

77 ANI DE PACE, dar mai ales ultimii 30 de ani scurşi de la căderea Uniunii Sovietice şi încetarea Războiului Rece, i-a făcut pe europeni să se dezarmeze, devenind vulnerabili în faţa ameninţărilor. 

Tinerii mileniali din generaţiile Y şi Z, spre deosebire de generaţiile anterioare, au fost educaţi să trăiască într-o societate prosperă şi paşnică, singurele provocări fiind:

1. să aibă bani şi prieteni să se distreze în fiecare weekend

2. să obţină note bune la examene şi să se specializeze pe un domeniu teoretic 

3. să aibă o viaţă romantică împlinită 

4. să aibă vacanţe perfecte în conformitate cu planurile lor

5. să-şi găsească un loc de muncă stabil, bine plătit, ulterior să-şi deschidă o afacere 

6. să-şi cumpere o locuinţă, un automobil şi electronicele mult dorite 

7. din 2010, cele mai mari pericole cu care se înfruntau tinerii europeni erau accidentele rutiere, bullying-ul, hărţuirea sexuală,  drogurile şi atacurile teroriste 

Din 2022, situaţia s-a schimbat. 

Războiul şi menţinerea păcii au redevenit principalele preocupări ale Europei, şi aşa grav afectată de pandemia de coronavirus când mortalitatea a crescut alarmant. 

În clipa de faţă, majoritatea tinerilor sunt confuzi, dezorientaţi, panicaţi, pentru că se confruntă cu probleme nemaintâlnite de aproape un secol. 

Războaiele, sărăcia, decese survenite de la un virus - toate astea erau aspecte cotidiene în Europa medievală, dar şi în prima jumătate a secolului XX. 

Pare-se că ,,epoca de aur" a anilor 1950-2020, cea mai prosperă şi paşnică perioadă din istoria Europei, s-a încheiat, şi ne reîntoarcem la normalitatea firească în care continentul nostru era un loc periculos din cauza războaielor, sărăciei şi epidemiilor.  Cea mai mare parte a istoriei noastre chiar aşa s-ar caracteriza. 

Din 2022, Europa a intrat în stare de război hibrid cu Federaţia Rusă de la bombardarea şi invadarea Ucrainei la scară largă. SUA şi statele europene membre NATO au ripostat prin a sprijini Ucraina cu arme şi bani. 

Ca ripostă, Rusia a ameninţat deseori cu extinderea conflictului şi chiar escaladarea către război nuclear.  Nu este ,,dacă", ci ,,când ar escalada", fiind probabil o chestiune de timp până când regimul dictatorial de la Kremlin va ordona atacarea Europei cu rachete hipersonice şi drone în aceeaşi manieră în care o face în Ucraina de peste 550 de zile. 

Europa, datorită Statelor Unite, beneficiază de tehnologii militare şi cibernetice superioare, inclusiv de aeronave, artilerie, vehicule blindate şi nave maritime.

Este însă o problemă - Europa cam stă prost la capitolul armate terestre şi la numărul de personal.  De la încetarea Războiului Rece, Europa s-a dezarmat. Chiar şi în anii critici ai combaterii terorismului, Europa nu a mai atins capacitatea militară pe care a avut-o în anii 1950-1990. 

Este serviciul militar obligatoriu o soluţie?, se întreabă Joshua Askew, autorul unui articol publicat pe Euronews. 

Este timpul ca tinerii europeni să se adapteze la un nou stil de viaţă ce implică serviciul militar obligatoriu ca o etapă importantă a vieţii la fel cum este....parcurgerea studiilor la liceu? 

Tinerii nu vor serviciul militar obligatoriu 

Sunt trei motive principale pentur care tinerii europeni nu-şi doresc să intre în armată în mod voluntar:

1. salariile sunt mici în majoritatea ţărilor membre NATO, inclusiv România

2. frica de moarte şi pericolele cu care s-ar putea confrunta pe front pe durata unui război 

3. sistemul de instruire mult prea conservator şi antrenamentele prea dure - tinerii nu suportă să fie umiliţi de ofiţeri 

4. sedentarismul şi creşterea ratei de obezitate în rândul tinerilor europeni ce practică mai puţin sport decât generaţiile anterioare ar fi o altă cauză pentru care personalul militar este redus în zilele noastre. 

5. tinerii nu mai au simţul civic şi nu mai sunt patrioţi, mulţi fiind educaţi în spiritul globalizării şi a lumii fără graniţe. 

Pe de altă parte, toate aceste aspecte ar deveni irelevante în cazul în care Rusia ar bombarda frecvent diferite ţinte civile şi militare din Europa, în acelaşi ritm în care o face în Ucraina. 

Deşi sistemul de apărare antiaeriană european este superior celui ucrainean, iar Ucraina reuşeşte să doboare  o parte din rachete, puţinele rachete ruseşti care îşi ating ţintele fac ravagii şi victime. 

Tinerii europeni s-au învăţat cu confortul, cu ideea că vor trăi toată viaţa în pace şi stabilitate, dar ce se va întâmpla dacă câteva zeci de rachete ruseşti vor lovi în câteva restaurante, cluburi, parcări şi magazine din marile capitale europene? 

Când mulţi îşi vor vedea chiar prietenii, apropiaţii şi rudele rănite sau ucise de rachete, mulţi vor intra în modul de autoconservare şi vor ieşi din zona de confort. 

Întrucât pacea în regiune nu mai este garantată de la anexarea Crimeii din 2014 de către Rusia, multe capitale occidentale au început să se întrebe dacă serviciul militar obligatoriu este o soluţie la temerile lor de securitate, aprinzând uneori dezbateri aprinse. 

Până la Al Doilea Război Mondial, societatea europeană era militarizată, economia era permanent una de război, disciplina militară era impusă încă din anii de învăţământ şcolar,  iar pe plan cultural, războiul era glorificat. Chiar şi preoţii creştini militau la uciderea duşmanilor contrar învăţăturilor lui Hristos despre ,,întoarcerea celuilalt obraz" şi ,,iertarea duşmanilor".

Polonia şi Danemarca au deja în agendă să reintroducă serviciul militar obligatoriu, Letonia deja l-a reintrodus anul acesta, iar Lituania încă din 2015 după ce Rusia a anexat Crimeea. 

Ce impact ar avea reintroducerea serviciului militar obligatoriu? 

„Forţele armate ale Europei, în special cele de la graniţa cu Rusia, realizează acum că nu au suficientă forţă de muncă”, a declarat Vincenzo Bove , profesor de ştiinţe politice la Universitatea Warwick , care este specializat în recrutare. „Ei văd în mod clar conscripţia ca o soluţie la asta”.

„Dacă aceasta este o idee bună în ceea ce priveşte descurajarea unei potenţiale invazii ruse, nu suntem cu adevărat siguri”, a continuat el, sugerând că nu este demonstrat că soldaţii înrolaţi în mod forţat ar avea mai multă eficienţă decât soldaţii voluntari. 

Datorită complexităţii războiului modern care se poartă cu rachete hipersonice şi drone,  Bove s-a întrebat dacă recruţii ar putea fi instruiţi corespunzător pentru a folosi echipamentul sau tacticile avansate folosite astăzi după o instruire de scurtă durată. 

„Uită-te la ce se întâmplă acum în Rusia cu recruţii… Nu sunt foarte motivaţi. Tinerii sunt forţaţi să muncească. Majoritatea dintre ei ar prefera să facă altceva”.

De la invadarea Ucrainei la scară largă de pe 24 februarie 2022, Rusia a pierdut peste 260,000 de soldaţi, majoritatea înrolaţi forţat împotriva voinţei lor.

Ucraina ar fi pierdut în jur de 130,000, mult mai puţini pentru că mare parte din armată e alcătuită din soldaţi voluntari, în vreme ce mulţi tineri ucraineni îşi continuă studiile şi fac deplasări în străinătate în ciuda legii marţiale în vigoare. 

Un fost mercenar Wagner a declarat în iulie pentru Euronews că, în timp ce a slujit în Ucraina, una dintre principalele sale sarcini a fost să se asigure că recruţii ruşi  de 21 de ani  nu vor fugi, deoarece erau atât de reticenţi să lupte.

,,Carne de tun"?  Reintrăm în epoca armatelor de masă? 

În vremurile când războaiele erau mai frecvente, iar Europa era mai militarizată, bilanţul multor războaie era sumbru - de ordinul milioanelor! 

Imperiul Roman, care avea o societate militarizată şi cea mai mare forţă militară terestră din lume între secolele III î.Hr. - IV. d.Hr., ducea frecvent războaie de cucerire.  În cele trei războaie punice au murit 2 milioane de militari şi civili. 

Potrivit unor estimări, între anii 91 î.Hr. - 30 î.Hr., perioadă în care s-au desfăşurat războaiele civile dintre generali romani, începând cu dictatura lui Sulla şi încheind cu cucerirea Egiptului de către Augustus, au murit 3 milioane de militari şi civili. Numai 1 milion au murit în războaiele galice ale lui Iulius Cezar. 

Peste 3 milioane de oameni au murit în Cruciade, 3,5 milioane în Războiul de 100 Ani dintre Franţa şi Anglia, şi vreo 7 milioane în Spania, în timpul Reconquistei. 

În Războiul de 30 Ani şi-au pierdut viaţa 12 milioane de oameni, iar în Războaiele Napoleoniene - 7 milioane de militari şi civili. 

Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial au cauzat împreună moartea a peste 140 milioane de oameni între 1914 şi 1945, în doar 29 ani de războaie cumplite, iar asta pentru că s-a mizat pe armate mari alcătuite din soldaţi înrolaţi împotriva voinţei lor. 

Pe lângă preocupările economice legate de ineficienţa serviciului militar obligatoriu, un număr masiv de oameni ar putea împiedicaţi să muncească într-un domeniu unde ar putea fi mai productivi.

De exemplu, un tânăr ce ar excela la IT şi telecomunicaţii sau pe securitate cibernetică ar sfârşi prin a muri pe front de la o grenadă explodată accidental. 

Bove şi-a exprimat preocupările etice cu privire la trimiterea civililor în luptă cu puţină experienţă.

După ce a servit în Marina Italiană timp de 15 ani, el a spus: „Trei ani nu sunt de ajuns pentru a preda elementele de bază ale războiului... chiar şi utilizarea armelor de bază necesită multă pregătire. Unele ţări vorbesc despre programe de trei luni... asta nu este nimic. Nici măcar nu vor învăţa să salute”, a adăugat Bove în glumă.

Alături de Lituania, Danemarca, Suedia, Norvegia,  Finlanda, Letonia, Austria, Grecia şi Estonia au în prezent o anumită formă de serviciu militar obligatoriu. Polonia va reintroduce serviciul militar obligatoriu din 2024. În Norvegia, din 2015, şi femeile şi bărbaţii sunt obligaţi să urmeze stagiul militar în care să înveţe tehnici elementare de autoapărare, dar doar cei cu aptitudini fizicie excelente sunt instruiţi pe perioade mai îndelungate. 

Oficiali din  Marea Britanie, România şi Germania au fost în favoarea stagiului militar din cauza ameninţării tot mai crescute din partea Rusiei. 

Franţa a lansat în 2019 o formă de recrutare mai  blândă a tinerilor prin care să urmeze un serviciu civic voluntar.

Macron şi-a prezentat proiectul de companie drept o modalitate de a renaşte patriotismul şi dezvolta coeziunea socială după ani de globalizare şi progresism social.

Unele  studii arată că recruţii  sunt mai susceptibili de a se confrunta cu şomaj după terminarea serviciului militar, în timp ce alţii se îndoiesc dacă abilităţile dobândite sunt transferabile în alte sectoare. 

Armata germană, de exemplu, nu reuşeşte să atragă noi soldaţi , în ciuda unei vaste iniţiative de a se consolida pe fondul războiului din Ucraina, a anunţat Ministerul Apărării al ţării în august.

Un argument al experţilor este că militarii nu pot concura cu salariile şi condiţiile din sectorul privat, cu locurile de muncă în armată adesea dificile şi periculoase.

Cu toate acestea, Bove afirmă că la fel se întâmplă şi în ţări cu şomaj ridicat, cum ar fi sudul Italiei sau Spania. Aici, civilii încă nu vor să se alăture din motive culturale, dispreţuind armata pentru că nu împărtăşesc „obiectivele şi scopurile sale generale”, a spus el pentru Euronews.

Războaiele devastatoare din Afganistan şi Irak au lăsat o impresie negativă „de lungă durată” faţă de armată în Europa, dar şi în America de Nord.

Statele Unite nici acum nu s-au vindecat de ,,sindromul Vietnam".

Cercetările efectuate de Bove şi colegii săi Riccardo Di Leo şi Marco Giani au descoperit că conscripţia poate crea un decalaj între oameni şi guvernul lor.

„Conscripţia îi face pe oameni să se identifice cu forţele armate, dar loialitatea lor se ciocneşte cu cea faţă de alte instituţii democratice, determinându-i pe oameni să aibă mai puţină încredere în autorităţi, în guverne şi parlamente. Dacă eşti îngrijorat de decalajul tot mai mare dintre generaţiile mai tinere şi stat, atunci conscripţia nu este răspunsul. Este de fapt contraproductiv”, a adăugat el.  

Serviciul militar obligatoriu ar fi contraproductiv, şi totuşi, ne îndreptăm spre o epocă în care pacea negociată pe cale diplomatică nu mai este posibilă, iar economia globală şi societatea devin tot mai competitive. 

Criza resurselor bate la uşă, iar omenirea redevine ,,tot mai periculoasă" la fel cum era înainte de 1950-2020, şi ar putea rezulta un context  în care traiul confortabil şi paşnic cu care s-au învăţat generaţiile tinere din Occident să devină doar o amintire frumoasă.