Experţi elveţieni confirmă "posibilitatea" OTRĂVIRII lui Yasser Arafat

"Mai multe eşantioane ce conţineau urme de fluide corporale (sânge şi urină) prezentau o radioactivitate mai ridicată şi neexplicată, provenind de la poloniu 210, în comparaţie cu eşantioanele de referinţă", scriu aceşti experţi din cadrul Institutului pentru Radiofizică (IRA) de la Lausanne în articolul publicat de revista medicală britanică.

Aceiaşi specialişti au anunţat deja, în 2012, această descoperire a unui nivel "semnificativ" de radioactivitate provenind de la poloniu, detectată pe aceleaşi bunuri personale, într-un document difuzat de postul Al-Jazeera.

Experţii elveţieni precizează că şi-au concentrat analizele asupra "petelor vizibile de fluid corporal pe bunuri personale specifice (lenjerie de corp, căciulă, periuţă de dinţi, haine de sport)".

"Aceste rezultate susţin posibilitatea unei otrăviri a lui Arafat cu poloniu 210", adaugă echipa, potrivit căreia nivelurile radioactivităţii detectate pe aceste eşantioane sunt "compatibile cu o ingerare letală a câţiva gigabecquereli (de poloniu 210) în 2004".

În plus, tabloul clinic al lui Yasser Arafat la momentul morţii, nu exclude o otrăvire cu poloniu, potrivit acestor oameni de ştiinţă, chiar dacă liderul palestinian nu a prezentat două simptome ale unei iradieri importante, şi anume căderea părului şi "mielosupresia" sau sărăcirea măduvei osoase în celule producătoare de globule.

În opinia echipei elveţiene, "simptome de stări de rău, vome, oboseală, diaree şi anorexie, urmate de insuficienţe hepatice şi renale (prezentate de liderul palestinian la momentul morţii) ar putea sugera o otrăvire prin radioactivitate".

"Nu există nimic nou în comparaţie cu ceea ce s-a spus în 2012" şi publicat în presă, a minimalizat Béatrice Schaad, însărcinată cu comunicarea la Centrul Universitar spitalicesc din cantonul Vaud (CHUV), din care face parte IRA. "Nu este posibil, în continuare, să se conchidă că a fost otrăvit", a subliniat ea.

Yasser Arafat a murit pe 11 noiembrie 2004, la vârsta de 75 de ani, la Spitalul Militar Percy din Clamart, în apropiere de Paris. El a fost internat la sfârşitul lui octombrie 2004, după ce a prezentat dureri la nivelul abdomenului, fără să fie însoţite de febră, la cartierul său general de la Ramallah, unde trăia izolat începând din decembrie 2001, încercuit de armata israeliană. Văduva sa, Suha, nu a solicitat efectuarea unei autopsii.

Într-o fişă de spitalizare franceză datând de la 14 noiembrie 2004, care a fost publicată, este trecută o inflamare "de natură infecţioasă" la nivel intestinal şi tulburări "grave de coagulare", dar acestea nu elucidează cauza morţii.

În baza analizei elveţiene, efectuate asupra bunurilor liderului, "existau suficiente suspiciuni pentru recomandarea exhumării corpului în 2012", argumentează experţii elveţieni în articolul din The lancet.

Rămăşiţele liderului istoric palestinian au fost exhumate, la Ramallah, în noiembrie 2012, şi s-au efectuat prelevări.

Aproximativ 60 de eşantioane au fost repartizate spre a fi analizate de trei echipe de anchetatori, şi anume elveţieni, francezi şi ruşi, fiecare echipă lucrând în mod individual, fără să le contacteze pe celelalte.

"Din cauza procedurilor legale, data publicării rezultatelor detaliate ale analizelor (asupra eşantioanelor prelevate în urma) exhumării este necunoscută", scrie echipa elveţiană în The Lancet.

Ea subliniază că o autopsie la momentul morţii lui Arafat ar fi fost "folositoare", deoarece, chiar dacă la momentul acela nu era vizată o otrăvire cu poloniu, ar fi putut să fie păstrate eşantioane în vederea efectuării unor teste ulterior.