EXPLOZIA din TEXAS: Azotatul de amoniu, citat ca potenţială cauză

Explozii care au devastat, în trecut, fabrici de îngrăşăminte, ca cea care a avut loc miercuri lângă Waco, în Texas, şi ca cea de la Uzina AZF, la Toulouse, în Franţa, în 2001, implică adesea nitratul de amoniu, un îngrăşământ utilizat la scară mare în agricultură.

Formula chimică NH4NO3, azotatul de amoniu, numit uneori în mod greşit "azotat de amoniac" de către cei din industria de profil, poate servi, de asemenea, la fabricarea de explozivi sau bombe artizanale, atunci când este amestecat cu fuel-oil, ca în atentatul de la Oklahoma-City, în 1995, şi cel comis la Oslo, în 2011, de către extremistul de dreapta norvegian Anders Breivik.

Azotatul de amoniu este, ca atare, relativ puţin exploziv.

El se prezintă sub formă de praf alb sau de granule foarte solubile în apă şi nu reprezintă pericol, cu condiţia să nu fie încălzit. Începând de la temperatura de 210 grade Celsius, el se descompune, iar dacă temperatura creşte şi mai mult, peste 290 de grade Celsius, reacţia poate fi amplificată şi să devină exploziv.

Un incendiu, tuburi supraîncinse, o instalaţie electrică defectuoasă sau fulgerul pot fi suficiente penru a declanşa o asemenea reacţie în lanţ.

Însă, pentru ca să fie produsă o explozie, sunt necesare totodată volume importante de azotat de amoniu, subliniază experţii.

Acesta a fost cazul Uzinei AZF (300 de tone) sau catastrofei de la Texas City, în aprilie 1947, atunci când un incendiu, izbucnit pe o navă ce transporta 2.300 de tone de nitrat de amoniu, a provocat o serie de explozii ce s-au soldat cu peste 500 de morţi.

Cauzele exacte ale exploziei de la Uzina AZF nu au fost stabilite niciodată cu precizie, chiar dacă anchetatorii şi experţii judiciari reţin ipoteza unui amestec accidental al unui produs pe bază de clor cu nitratul de amoniu.

În ceea ce priveşte amoniacul anhidru (NH3), o substanţă din care, în fabrica West Fertilizer, potrivit presei, erau stocate 25 de tone, acesta este un gaz considerat relativ puţin inflamabil.

El nu este, ca atare, exploziv, dar poate forma împreună cu aerul un amestec exploziv, la un anumit nivel de concentraţie (de la 16% până la 25% aer în volum). La fel, amoniacul poate forma un amestec exploziv atunci când intră în contact cu anumite substanţe, în special cu fluorul, clorura, bromul, iodul, mercurul şi oxidul de argint.

Principalul pericol reprezentat de amoniacul anhidru, unul dintre cele mai solubile gaze în apă, este toxicitatea acestuia. Sub formă de gaz sau de lichid, el este foarte iritant pentru piele, ochi şi sistemul respiratoriu, iar intrarea în contact direct cu el poate provoca arsuri grave.