Fără precedent. Două ţări africane raportează focare ale virusului Marburg

Situaţia cu virusul Marburg a intrat pe un teritoriu necunoscut pe 21 martie, când Tanzania a anunţat un focar de boală, pe lângă cel din Guineea Ecuatorială, în cealaltă parte a continentului african.

Cinci persoane au murit din opt cazuri confirmate până la 6 aprilie, potrivit Centrului american pentru controlul bolilor (CDC), care a emis o alertă sanitară prin care avertizează medicii din SUA că ar trebui "să fie conştienţi de potenţialul de cazuri importate", chiar dacă riscul ca boala să ajungă în SUA este scăzut, relatează France 24.

Situaţia din Guineea Ecuatorială pare în prezent cea mai îngrijorătoare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a emis o alertă la 25 februarie, după ce la începutul lunii ianuarie au fost descoperite mai multe decese suspecte de Marburg în două sate din nordul ţării.

De la apariţia primelor cazuri, au fost confirmate 15 cazuri de Marburg în Guineea Ecuatorială. Potrivit unui raport al Ministerului Sănătăţii din această ţară, 11 dintre aceşti pacienţi au murit la doar câteva zile de la apariţia simptomelor bolii - vărsături, diaree, greaţă şi febră mare.

Însă OMS se teme că cifrele oficiale subestimează numărul real de victime ale bolii. Cazurile din Guineea Ecuatorială provin din regiuni destul de îndepărtate unele de altele, ceea ce sugerează că "este posibil să existe o răspândire comunitară nedetectată a virusului în această ţară", a precizat CDC.

"Aceasta este o problemă - acest focar fără precedent al virusului Marburg în două ţări diferite", a declarat Paul Hunter, epidemiolog la Universitatea din East Anglia.

Depistat pentru prima dată la om în 1967, în oraşul german Marburg, virusul a izbucnit de o duzină de ori în Africa de la sfârşitul anilor 1970. Însă, până în ultimii ani, nu a existat niciodată mai mult de o epidemie la fiecare trei sau patru ani.

Un liliac - şi anume liliacul fructifer egiptean - este gazda naturală a virusului şi îl transmite la oameni fie direct, fie prin intermediul unei „gazde intermediare”, cum ar fi maimuţele.

Cele mai multe dintre aceste focare au fost de mică amploare - nu au afectat mai mult de o duzină de persoane de fiecare dată, potrivit statisticilor oficiale.

Marburg este unul dintre cei mai letali viruşi, alături de Ebola. Cele două boli înrudite au rate de mortalitate de până la 90 la sută.

Această statistică sumbră a fost confirmată de cele două cele mai mari epidemii de Marburg. Între 1998 şi 2000, 128 de pacienţi au murit dintr-un total de 154 de cazuri confirmate în RD Congo. Patru ani mai târziu, Marburg a lovit Angola, ucigând 227 din 252 de pacienţi infectaţi.

De atunci, specialiştii au ajuns la concluzia că este posibil să se reducă rata mortalităţii prin intervenţii medicale rapide. Dar chiar şi cu îngrijiri acordate rapid, rata de fatalitate este încă aproape de 50 la sută, potrivit OMS.

Marburg este mult mai periculos decât Ebola, deoarece - spre deosebire de Ebola - nu există "niciun vaccin sau tratament post-expunere", a declarat Munoz-Fontela. Nu există un vaccin pentru că, până acum, nu a existat "nicio piaţă" pentru unul. "Fără epidemia de Ebola din 2014 din Africa de Vest, nu am fi avut un vaccin împotriva Ebola", a continuat el, referindu-se la vaccinul Everbo creat în 2015.

Epidemia de Ebola din 2014-2016 din Africa de Vest a ucis peste 11.000 de persoane.