Decizia, publicată marţi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a precizat că astfel de interdicţii sunt permise pentru a impune un „mediu administrativ complet neutru”.
Cu toate acestea, instanţa a precizat că interdicţiile privind îmbrăcămintea sau simbolurile legate de convingeri filozofice sau religioase trebuie aplicate în mod egal.
„O astfel de regulă nu este discriminatorie dacă este aplicată în mod general şi nediscriminatoriu întregului personal al administraţiei respective şi este limitată la ceea ce este strict necesar”, a declarat Curtea.
Instanţa a fost chemată să se pronunţe după ce unei angajate musulmane din municipalitatea Ans, în estul Belgiei, i s-a spus că nu poate purta un văl la serviciu.
La scurt timp după aceea, municipalitatea şi-a modificat condiţiile de angajare pentru a cere ca toţi angajaţii să respecte o neutralitate strictă. Angajata a depus o plângere la o instanţă locală, descriind interdicţia ca fiind discriminatorie şi exprimându-şi îngrijorarea că i-a fost încălcat dreptul la libertatea de religie.
Instanţa a remarcat că, deşi semnele evidente de convingere religioasă erau interzise, mai multe fotografii prezentate de reclamant arătau clar că „semnele discrete privint religia erau tolerate”.
Aceste simboluri includeau purtarea de cercei cu o cruce sau organizarea de petreceri de Crăciun, a declarat avocatul reclamantului pentru The Guardian.
Acesta s-a adresat UE, cerând Curţii de Justiţie să evalueze dacă regula neutralităţii este discriminatorie.
Într-o decizie valabilă pentru birourile din sectorul public din întreaga UE, instanţa cu sediul în Luxemburg a declarat că o politică de neutralitate strictă „poate fi considerată ca fiind justificată în mod obiectiv de un scop legitim”.
Cu toate acestea, Curtea a menţionat că, de asemenea, ar fi valabil şi reversul: administraţiile publice ar putea fi justificate dacă ar permite angajaţilor să poarte semne vizibile de credinţă, fie că este vorba despre religie sau filozofie, într-un mod general şi nediscriminatoriu.
Instanţele naţionale au o „marjă de apreciere”, a adăugat aceasta, permiţându-le să decidă cel mai bine cum să echilibreze drepturile individului şi neutralitatea serviciului public. „Cu toate acestea, acest obiectiv trebuie să fie urmărit în mod coerent şi sistematic, iar măsurile adoptate pentru a-l atinge trebuie să se limiteze la ceea ce este strict necesar”, a precizat aceasta.
Sibylle Gioe, avocata care o reprezintă angajată în Belgia, a subliniat ambiguitatea hotărârii instanţei. „Dreptul Uniunii Europene nu optează pentru o soluţie în detrimentul alteia”, a spus ea. „Şi mă aşteptam la aşa ceva”.
Decizia de marţi a instanţei a fost un ecou al mai multor hotărâri emise anterior de aceeaşi instanţă. În 2021, aceasta a hotărât că angajatorii din sectorul privat pot limita exprimarea convingerilor religioase, politice sau filozofice atunci când există o „necesitate reală” de a „prezenta o imagine neutră faţă de clienţi sau de a preveni disputele sociale”.
Un an mai târziu, a afirmat că astfel de interdicţii nu constituie „discriminare directă”, atâta timp cât sunt aplicate în mod egal tuturor angajaţilor.
Printre cei care au criticat decizia din 2021 s-a numărat Human Rights Watch.