FOCUS: La un an de la "revoluţia Twitter", impasul politic nu a fost depăşit complet în R.Moldova - GALERIE FOTO

Protestele declanşate la 6 aprilie 2009 au marcat începutul unui proces de înlăturare de la putere a unuia dintre ultimele regimuri comuniste, cel din Republica Moldova, la douăzeci de ani de la căderea Zidului Berlinului şi de la revoluţiile anticomuniste din fostul bloc sovietic.

Fostul regim de la Chişinău, condus de liderul comunist Vladimir Voronin, a părăsit puterea după ce a făcut apel la multe dintre mijloacele familiare regimurilor comuniste din întreaga lume - încălcarea drepturilor şi libertăţilor, propagandă, represiune, maltratări, încercări de discreditare sau de divizare a adversarilor politici, fraudare a alegerilor, dezinformare, un discurs caracteristic Războiului Rece, închiderea graniţelor şi conflicte diplomatice.

Republica Moldova a rămas una dintre cele mai sărace ţări din Europa, blocată în conflictul transnistrean şi lipsită de resurse, o ţară ai cărei locuitori preferă să plece şi să muncească în străinătate pentru a-şi întreţine familiile. Alegerile din aprilie 2009, desfăşurate la încheierea celui de-al doilea şi ultimul mandat al lui Voronin la conducerea ţării, au marcat punctul de cotitură - încă înainte de anunţarea rezultatelor oficiale, mii de tineri au ieşit în stradă, denunţând fraudarea scrutinului şi ocupând pentru scurt timp sediile Preşedinţiei şi Parlamentului din Chişinău.

Arborarea unui steag românesc în timpul protestelor a devenit laitmotiv, fiind folosită de Partidul Comuniştilor pentru a acuza România pentru organizarea, susţinerea sau instigarea protestelor. Protestul, la care au participat în principal tineri, s-a încheiat prin intervenţia brutală a poliţiei, care a reţinut sute de persoane, multe dintre acestea fiind maltratate ulterior în închisoare.

Acuzaţiile privind relele tratamente şi brutalitatea poliţiei au fost confirmate de rapoarte internaţionale, iar ministrul de Interne din acea perioadă este acum urmărit penal. La împlinirea unui an de la incidente, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, şi preşedintele interimar al ţării, Mihai Ghimpu, au dat publicităţii imagini cu uciderea unui tânăr în timpul acestor proteste, surprinse de camerele de supraveghere, iar Procuratura generală a anunţat reţinerea unui suspect, bănuit de implicare în uciderea unuia dintre cei trei tineri care au murit în timpul violenţelor.

Susţinând teza implicării României în protestele violente din 2009, regimul comunist a decis, într-o primă fază, convocarea pentru consultări a ambasadorului moldovean la Bucureşti, pentru ca la scurt timp să îl declare persona non grata pe ambasadorul român la Chişinău, să impună un regim de vize pentru cetăţenii români şi să blocheze practic trecerea graniţei cu România. La aproape un an de la acest moment, noul ambasador al României şi-a prezentat scrisorile de acreditare, iar autorităţile române pregătesc deschiderea unor consulate la Cahul şi Bălţi.

Rezultatele oficiale ale alegerilor din 5 aprilie 2009 le ofereau comuniştilor 49,48 la sută din voturi şi 60 dintre cele 101 de mandate din Parlament - suficient pentru a susţine un Guvern, dar cu un vot mai puţin decât ar fi avut nevoie pentru a impune alegerea preşedintelui. Atât OSCE, cât şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au anunţat, în primă instanţă, că alegerile au respectat, în ansamblu, normele internaţionale, chiar dacă au recunoscut că sunt necesare unele îmbunătăţiri în procesul electoral.

Manifestaţiile care au urmat au fost întâmpinate de promisiunea televizată a lui Voronin că "va apăra ferm integritatea statului", deoarece "o mână de fascişti beţi de furie încearcă să comită o lovitură de stat" şi "să profaneze simbolurile de stat". Vorbind mai mult în rusă decât în română, el i-a acuzat pe liderii opoziţiei că participă la "o lovitură de stat anticonstituţională" care are ca scop "desfiinţarea statului moldovenesc" şi "lichidarea democraţiei", dar a asigurat populaţia că autorităţile "vor sta de strajă în faţa puciştilor" şi nu vor permite nimănui să satisfacă "poftele nesăbuite ale forţelor oculte, extremiste".

Voronin s-a bucurat mult timp de susţinerea Moscovei, liderul de la Kremlin numărându-se printre primii care l-au felicitat pentru câştigarea alegerilor, dar şi pentru reacţia avută în timpul protestelor, iar presa rusă prezentând evenimentele de la Chişinău drept violenţe instigate de "huligani" naţionalişti, "oameni îmbătaţi de o obsesie de reunificare cu România". "Dacă această revoluţie anonimă câştigă, va fi o adevarată lovitură de stat, o uzurpare a puterii de către naţionalişti şi nu este sigur că Moldova va rămâne în frontierele sale oficiale actuale", comenta Izvestia cu un an în urmă, în timp ce şeful diplomaţiei ruse se declara îngrijorat de folosirea drapelelor şi sloganurilor româneşti în timpul protestelor, aceasta arătând că "demonstranţii voiau de fapt să submineze suveranitatea Republicii Moldova".

La aproape două săptămâni de la alegeri, Dimitri Medvedev a apreciat că imaginile cu arborarea steagului românesc la Chişinău sunt "monstruoase". "Acest tip de acţiuni civile trebuie să aibă o formă legală, şi nu ca aşa-zisele «revoluţii colorate», care nu au adus decât sărăcie şi probleme legate de drepturile omului în fostul spaţiu sovietic", a spus el. După numai câteva zile, purtătorul de cuvânt al MAE rus a afirmat că protestele din R.Moldova au reprezentat "o tentativă de lovitură de stat", prin "atacarea clădirilor administrative şi incendierea lor, distrugerea bunurilor şi arhivelor, vandalizarea simbolurilor naţionale şi înlocuirea lor cu simbolurile oficiale ale altor state".

La sfârşitul lunii mai 2009, Medvedev a denunţat încă o dată "tentativele de încălcare" a suveranităţii Republicii Moldova, exprimându-şi sprijinul pentru "eforturile liderilor moldoveni pentru normalizarea situaţiei". În octombrie însă, presa liberală de la Moscova a apreciat că, la summitul CSI de la Chişinău, "Medvedev l-a ales pe Marian Lupu", ale cărui şanse de a deveni preşedinte au crescut simţitor. Cotidianul Kommersant a citat surse de la Kremlin, conform cărora Medvedev ar fi refuzat chiar să aibă şi o întâlnire cu Voronin.

Procuratura de la Chişinău, Vladimir Voronin, dar şi ambasadorul moldovean la Moscova au declarat în mai multe rânduri că autorităţile dispun de probe privind implicarea României şi a unor cetăţeni români în protestele violente, printre persoanele arestate aflându-se şi un preot cu cetăţenie română şi americană, reţinut şi eliberat de mai multe ori. Principala probă împotriva sa - o înregistrare video în care ar fi aruncat cu o piatră în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Voronin a afirmat şi că agenţi ai serviciilor de securitate din România prezenţi la Chişinău urmăreau declanşarea unei "revoluţii colorate", după scenariile de la Belgrad, Tbilisi, Bişkek şi Kiev. Supărat din cauza numărului mare de moldoveni care redobândesc cetăţenie română, Voronin a acuzat în repetate rânduri România că are "dorinţe expansioniste", afirmând că "În Europa vrem să mergem prin Bruxelles, nu prin Bucureşti".

Voronin l-a atacat dur şi pe preşedintele român, care "a îndrăznit să declare că întreaga populaţie a Republicii Moldova este constituită din români" şi "a promis să-i ducă pe toţi românii de peste Prut în Europa", dar şi conducerea de la Bucureşti în general, care recurge la acţiuni "extrem de tendenţioase şi inoportune". Mai mult, "românismul fundamentalist şi agresiv" alimentează separatismul transnistrean, iar "acţiunile provocatoare sub acoperirea patriotismului aduc un prejudiciu indiscutabil şi intereselor naţionale ale Ucrainei".

Presa moldoveană care a susţinut opoziţia democratică, supusă unor restricţii drastice, a publicat mărturii şi liste ale persoanelor reţinute sau date dispărute, ale abuzurilor reclamate de acestea sau informaţii despre victime, însă s-a confruntat în repetate rânduri cu presiuni din partea autorităţilor, mergând până la blocarea accesului la site-urile Internet ale publicaţiilor. De altfel, Internetul a fost folosit intens şi de participanţii la proteste, care au recurs, în premieră, la Twitter sau Facebook pentru a-şi coordona acţiunile sau a transmite informaţii, în absenţa unor mijloace media care să poată face acest lucru.

Parlamentul rezultat în urma alegerilor contestate din 5 aprilie 2009 l-a ales pe Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al Legislativului, cu voturile celor 60 de deputaţi comunişti validaţi. Recurgând la rotaţia cadrelor, Partidul Comuniştilor a desemnat-o pe Zinaida Greceanîi, până atunci prim-ministru, pentru funcţia de preşedinte, iar pe Marian Lupu - considerat favorit pentru funcţia de şef al statului -, pentru conducerea Guvernului.

Opoziţia parlamentară moldoveană a dat dovadă de unitate şi a blocat, la 20 mai, alegerea unui preşedinte al ţării, refuzând să acorde PCRM singurul vot de care avea nevoie acesta, iar situaţia s-a repetat şi la scrutinul din data de 3 iunie. Conform legislaţiei moldovene, dacă Parlamentul nu reuşeste să aleagă preşedintele în două tururi de scrutin, Legislativul se dizolvă, iar preşedintele convoacă alegeri anticipate.

Sperând încă în menţinerea partidului său la putere, Voronin a decis ca alegerile să fie convocate la 29 iulie, într-o zi lucrătoare, reducând posibilitatea moldovenilor din străinătate să se prezinte la vot. În iunie, PCRM a primit o lovitură serioasă, prin demisia din partid a lui Marian Lupu, care a decis să preia conducerea Partidului Democrat şi să se angajeze alături de acesta în alegeri.

Înaintea alegerilor, Voronin a mai făcut o vizită la Moscova şi a anunţat un credit de 500 de milioane de dolari din partea Rusiei, dar şi un împrumut din partea Chinei, criticând în termeni duri condiţiile impuse de FMI pentru un eventual credit. De altfel, delegaţia FMI a părăsit Chişinăul, după o rundă de discuţii cu Guvernul condus de Greceanîi.

Pe parcursul campaniei electorale, liderul comunist moldovean a mai lansat acuzaţii la adresa României, însă discursul său a devenit mai puţin virulent. Tot înaintea alegerilor anticipate, consulul român la Chişinău a fost rechemat în ţară şi a demisionat din funcţie, după ce presa a publicat o înregistrare video în care acesta era prezentat în ipostaze intime cu o femeie care părea a fi o angajată a consulatului.

Cu o săptămână înaintea alegerilor, Procuratura moldoveană a anunţat că statul român nu a fost implicat în protestele din aprilie. "România, ca stat, nu a participat la protestele din 7 aprilie, ci doar unele forţe. Spre exemplu, a fost un atac cibernetic asupra serverelor instituţiilor de stat, inclusiv încercări de trecere a frontierei", a declarat procurorul general Valeriu Gurbulea.

Alegerile anticipate nu au reuşit să deblocheze situaţia politică de la Chişinău, deşi comuniştii au pierdut 12 mandate, obţinând numai 48 de locuri în Parlament. Cu toate acestea, cele patru partide ale opoziţiei - Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa Moldova Noastră - dispun de 53 de mandate şi ar mai fi avut nevoie de încă opt voturi pentru a putea asigura alegerea preşedintelui statului. Liderii acestora au reuşit, după negocieri laborioase, să ajungă la un acord de exercitare a puterii, în Alianţa pentru Integrare Europeană. Astfel, Mihai Ghimpu (Partidul Liberal) a devenit preşedinte al Parlamentului şi preşedinte interimar al ţării, Vlad Filat (Partidul Liberal Democrat) a fost învestit, la 25 septembrie, în funcţia de prim-ministru, iar Marian Lupu a fost susţinut pentru funcţia de preşedinte.

Noul Guvern a reluat relaţiile cu FMI şi a obţinut un împrumut de 574 de milioane de dolari, luând însă şi măsuri de refacere a relaţiilor cu Europa şi menţinând echilibrul în relaţiile cu Moscova. Printre măsurile simbolice, dar cu implicaţii majore, s-a numărat şi cea privind înlăturarea gardului de sârmă ghimpată de pe Prut, de la graniţa dintre Republica Moldova şi România.

Totodată, Guvernul a reuşit, într-o perioadă de timp foarte scurtă, să îşi convingă partenerii occidentali că este capabil de reforme, obţinând promisiunea unei asistenţe externe în valoare de 2,6 miliarde de dolari. Republica Moldova a primit astfel al doilea cel mai mare ajutor financiar din partea Uniunii Europene pe cap de locuitor, după teritoriile palestiniene.

Alianţa nu a reuşit însă să îşi impună candidatul şi, după două noi tentative eşuate de alegere a şefului statului, în noiembrie şi decembrie, R.Moldova ar urma să convoace noi alegeri anticipate. Conform legislaţiei moldovene, acestea nu pot fi organizate de două ori într-un an, astfel încât actuala situaţia se va menţine cel puţin până în luna iunie a anului viitor.

La 2 aprilie 2010, după intense dezbateri şi o serie de dispute, liderii Alianţei pentru Integrare Europeană au decis să opteze pentru modificarea Constituţiei în Parlament astfel încât preşedintele ţării să fie ales direct de popor şi nu prin votul Legislativului.