FOCUS: Scutul antirachetă american, motiv de nemulţumire pentru Rusia

Scopul iniţial al scutului, promovat de administraţia fostului preşedinte american George W. Bush, a fost de a asigura apărarea împotriva unor posibile atacuri cu rachete cu rază lungă de acţiune lansate de Iran sau Coreea de Nord, însă preşedintele Barack Obama a decis, în toamna anului trecut, o modificare a abordării, optând pentru un sistem care să contracareze atacuri cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune.

Noul sistem, bazat pe elemente mobile, ar urma să implice amplasarea, până în 2015, în Cehia şi Polonia, a unor rachete de tip SM-3, concepute pentru a distruge rachete balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune.

Conform noului plan, Statele Unite ar urma să staţioneze nave cu interceptoare SM-3 la bord în Marea Nordului şi în Mediterana în 2011 şi interceptoare SM-3 mobile pe uscat, în Europa Centrală, până în 2015. Spre deosebire de cele incluse în sistemul anterior, noile radare multidirecţionale acoperă o suprafaţă mult mai redusă a teritoriului Rusiei.

Ideea instalării în Europa Centrală a elementelor defensive ale primului scut a fost susţinută de guvernele ceh şi polonez, dar a provocat proteste în rândul opiniei publice. Cele două ţări şi-au conceput planurile de securitate pe ideea amplasării scutului american, considerând că acesta asigură şi apărarea în faţa unei posibile ameninţări din Est.

Conform planului iniţial, SUA ar fi urmat să instaleze în Cehia o bază radar, iar în Polonia rachete de interceptare, într-un sistem care nu asigura în proporţie de 100 la sută protecţia teritoriului României în faţa unui eventual atac cu rachete cu rază lungă de acţiune.

În Cehia, majoritatea populaţiei s-a pronunţat în mod constant împotriva amplasării staţiei radar, iar opoziţia de stânga a solicitat şi organizarea unui referendum naţional pe această temă. Propunerea a fost respinsă de Parlament, însă numeroase comunităţi locale au convocat consultări, în urma cărora locuitorii şi-au exprimat opoziţia faţă de iniţiativa guvernamentală.

Activiştii împotriva amplasării radarului au organizat mai multe proteste la Praga, iar doi dintre ei au făcut şi greva foamei. Cu toate acestea, instalarea elementelor defensive fusese aprobată înaintea anunţului lui Barack Obama.

Şi în Polonia majoritatea opiniei publice s-a pronunţat împotriva instalării rachetelor americane, iar presa poloneză a remarcat chiar că administraţia americană a anunţat că renunţă la proiectul scutului antirachetă chiar în ziua în care se împlineau 70 de ani de când Armata Roşie invadase Polonia. Totuşi, în pofida opoziţiei opiniei publice, Polonia semnase tratatul cu SUA pentru amplasarea rachetelor de interceptare.

Dacă Moscova şi-a manifestat iniţial entuziasmul şi a apreciat ca pe o victorie decizia SUA de a renunţa la scutul promovat de George W. Bush, autorităţile ruse au fost mai puţin mulţumite de anunţul făcut în ianuarie de ministrul polonez al Apărării privind instalarea unor sisteme Patriot la numai 100 de kilometri de graniţa cu enclava rusă Kaliningrad.

După ce Obama a anunţat că SUA renunţă la sistemul antirachetă, Rusia a acceptat să renunţe, la rândul său, la amplasarea de rachete Iskander în Kaliningrad, însă autorităţile de la Moscova s-au declarat îngrijorate de posibilitatea instalării sistemelor Patriot în apropierea graniţei sale.

Decizia lui Obama - care, conform presei americane şi europene, ar fi fost transmisă în miez de noapte liderilor polonezi şi cehi - a fost urmată de un turneu al vicepreşedintelui Joe Biden în Cehia, Polonia şi România, care a născut speculaţii privind posibilitatea amplasării unor elemente ale noului sistem fie pe teritoriul României, fie pe nave staţionate pe Marea Neagră.

În octombrie 2009, secretarul de presă al Casei Albe afirma, înaintea vizitei lui Biden, că autorităţile române susţin decizia de modificare a abordării americane asupra apărării antirachetă, iar presa americană comenta că turneul vicepreşedintelui pare să aibă ca scop oferirea de asigurări pentru aliaţi în legătură cu decizia administraţiei americane. Totuşi, Obama a insistat că atitudinea "paranoică" a Rusiei faţă de proiectul scutului antirachetă nu a jucat nici un rol în decizia sa de modificare a abordării.

Un studiu al Biroului pentru Buget al Congresului american (CBO), publicat în martie 2009, arăta că cea mai costisitoare opţiune de apărare americană antirachetă, care ar putea constitui "o capacitate de răspuns în caz de criză", include mobilizarea unor nave în Marea Neagră, în apropiere de România.

Această variantă, care ar costa Statele Unite între 18 şi 22 de miliarde de dolari, se referă la o apărare maritimă, prin utilizarea de nave din marina americană dotate cu sistem de apărare antirachetă Aegis, cuprinzând interceptoare de tip SM-3 Block IIA, care sunt preconizate să intre în componenţa flotei în jurul anului 2015. Aceste nave ar presupune menţinerea a doar trei baze, în nord-vestul Mării Negre, în apropiere de România, în nordul Mării Adriatice, aproape de ţărmul Italiei, respectiv în Marea Baltică, la nord de Polonia, şi ar fi sprijinite de radare mobile cu raze X în Azerbaidjan şi Qatar.

CBO a selectat aceste locaţii pentru a reduce la minim numărul de baze care ar fi necesar pentru a apăra o arie europeană aproximativ egală cu cea acoperită de celelalte opţiuni. Estimarea costului acestei variante se bazează pe supoziţia că acest sistem ar fi folosit ca o apărare permanentă, necesitând operaţii continue şi suficiente nave pentru a menţine cele trei baze pe termen nedefinit. Această opţiune ar putea de asemenea reprezenta o viitoare capacitate de răspuns în caz de criză, dacă nici un sistem specializat de apărare antirachetă nu ar fi amplasat în Europa.

Schimbarea strategiei americane a fost însoţită atât de acuzaţii potrivit cărora Barack Obama - aflat în primul an de mandat şi ajuns la putere cu promisiuni de schimbare - ar ceda prea uşor în faţa ameninţărilor ruse, cât şi de un sentiment de dezamăgire în Europa Centrală şi de Est, unde unele ziare au comentat că decizia ar putea fi interpretată ca o reducere a importanţei acordate de SUA ţărilor foste comuniste. Iar reacţia Rusiei a oferit argumente în plus pentru această interpretare.

De altfel, Rusia s-a arătat nemulţumită şi când Statele Unite au decis să amplaseze baze militare în România şi Bulgaria şi este puţin probabil să nu aibă obiecţii şi în legătură cu amplasarea, până în 2015, a unor sisteme de interceptare terestre în apropierea graniţelor sale.

(Departamentul Externe, externe@mediafax.ro)