FT: "Ce se întâmplă când lumea nu se poate baza pe SUA?"/ Crizele din lume, efectul politicilor imprevizibile ale Administraţiei Trump

"După Războiul Rece, cuvântul-cheie în sistemul de securitate american a fost «credibilitate». Ideea este că, dacă America vrea să îşi menţină statutul de superputere şi jandarm mondial, atunci angajamentele internaţionale trebuie să fie clare şi credibile. Se argumentează că orice altceva mai puţin ar genera confuzie în rândul prietenilor şi adversarilor. Iar confuzia poate conduce la interpretarea greşită a unor situaţii, amplificând riscurile de conflict. Această predicţie s-ar putea să se adeverească acum, în contextul izbucnirii unei serii de conflicte în lume - pe fondul politicii externe incoerente şi imprevizibile a SUA sub conducerea lui Donald Trump, preşedintele care transmite în mod compulsiv mesaje prin Twitter, insultă aliaţii, laudă dictatorii şi destituie rapid principalii consilieri", explică editorialistul Gideon Rachman, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul "Ce se întâmplă când lumea nu se poate baza pe SUA? / Din Kashmir în Ucraina, numeroase zone de criză evidenţiază instabilitatea generată de politicile externe imprevizibile".

"Să luăm, spre exemplu, cazul Iranului: o anumită perioadă, Administraţia Trump părea să aplice o politică riscantă, dar clară. S-a retras din Acordul nuclear şi părea dispusă la acceptarea riscului unei confruntări militare. Dar, în iunie, preşedintele Trump a anulat brusc un raid aerian asupra Iranului care ar fi fost menit să pedepsească Teheranul pentru doborârea unei drone americane. Efectul a fost o situaţie de instabilitate, care probabil i-a încurajat pe iranieni să asume riscuri suplimentare, capturând trei petroliere în Strâmtoarea Hormuz în ultimele săptămâni", notează editorialistul FT.

O situaţie complexă este legată de China. Administraţia Xi Jinping a sugerat că ar putea lansa o intervenţie militară în Hong Kong, pentru oprirea demonstraţiilor. În mod tradiţional, Washingtonul ar susţine aspiraţiile cetăţenilor din Hong Kong şi ar îndemna Beijingul să aibă o atitudine de reţinere. "În schimb, Donald Trump a catalogat protestele din Hong Kong «revolte violente», sugerând că autorităţile din China ar avea dreptul de a gestiona cum vor situaţia, afirmaţii interpretate de unele persoane ca fiind o undă verde pentru o intervenţie a Beijingului", subliniază editorialistul.

Confuzia este accentuată de faptul că, pe de altă parte, SUA intensifică riscul confruntării cu China. Donald Trump tocmai a ordonat introducerea de noi taxe vamale pentru produse chineze în valoare de 300 de miliarde de dolari. Iar Pentagonul semnalează că ar putea staţiona sisteme de rachete în Asia, pentru contracararea Chinei.

Kashmir: efectul Afganistan

Planul retragerii celor 14.000 de militari americani din Afganistan - unde insurgenţii talibani deţin controlul asupra a jumătate din ţară - generează reverberaţii în întreaga Asie. Unii analişti cred că acesta este un factor determinant în decizia premierului Indiei, Narendra Modi, de a anula statutul special de autonomie al regiunii cu populaţie majoritar musulmană Jammu-Kashmir, unde mocneşte un conflict insurgent alimentat de Pakistan. Temerea Administraţiei de la New Delhi este că retragerea trupelor americane din Afganistan ar putea genera noi violenţe în Kashmir, notează analistul FT Amy Kazmin.

Peninsula Coreea: diplomaţia rachetelor

"Nicăieri nu se resimte mai puternic impredictibilitatea SUA decât în Peninsula Coreea, unde programul nord-coreean balistic şi nuclear generează ameninţări existenţiale, iar intensificarea activităţilor militare ruse şi chineze înspăimântă Coreea de Sud, un aliat al SUA. (...) Iar Donald Trump a trecut de la discursul agresiv de la începutul mandatului (...) la trei întâlniri cu «prietenul» Kim Jong-Un, devenind primul preşedinte în funcţie al SUA care a intrat în Coreea de Nord. Apropierea preşedintlui SUA de dictatorul nord-coreean îi convine lui Moon Jae-In, preşedintele sud-coreean care vrea dialog cu Phenianul. Dar analiştii cred că reticenţa lui Donald Trump de criticare a lui Kim Jong-Un a devenit problematică", constată editorialistul FT Edward White.

Strâmtoarea Hormuz: vizarea Teheranului

În Strâmtoarea Hormuz, culoar prin care tranzitează 20% din transporturile de petrol din lume, Donald Trump a reuşit să genereze dubii asupra continuării atitudinii SUA de exercitare a rolului de protejare a rutelor maritime. Iranul a capturat petroliere şi a atacat alte nave în ultimele luni, iar reacţia lui Donald Trump a fost de criticare a aliaţilor şi adversarilor, precum China şi Japonia, pentru că nu fac mai multe eforturi. "Toate aceste ţări ar trebui să îşi protejeze navele proprii", a transmis Donald Trump prin Twitter în iunie.

"Afirmaţiile lui Donald Trump se bazează pe explorarea de către SUA a gazelor de şist, lucru care a redus dependenţa ţării de petrolul importat din Orientul Mijlociu, care acum se îndreaptă spre Asia. Dar Statele Unite rămân un importator semnificativ de petrol de pe pieţele internaţionale, chiar dacă exportă gaz de şist. (...) Experţii au dubii că Statele Unite vor permite Chinei să instituie o prezenţă navală semnificativă în Orientul Mijlociu", notează un alt analist FT, David Sheppard.

Ucraina: conflictul îndelungat din Europa

În urmă cu câteva zile, patru militari ucraineni au fost ucişi într-un atac comis de insurgenţi separatişti proruşi în estul Ucrainei, în contextul impasului Procesului de pace Minsk. "Ucrainenii sunt îngrijoraţi de apropierea lui Donald Trump de Rusia. Trump i-a atribuit fostului preşedinte, Barack Obama, vina pentru anexarea Crimeei de către Rusia, afirmând că, din ce a auzit, «locuitorii Crimeei ar prefera să fie mai degrabă în Rusia»", argumentează analistul FT Max Seddon, notând că, în acelaşi timp, Washingtonul furnizează armament Ucrainei.

Hong Kong: aude cineva?

Unii membri ai Congresului SUA au avertizat că ar putea adopta o atitudine dură faţă de gestionarea de către Beijing a situaţiei protestelor din Hong Kong, izbucnite la reacţie la un proiect de lege care ar fi facilitat extrădările în China. Preşedintele Donald Trump a părut mai degrabă absent în această dezbatere, dar l-a lăudat pe omologul din China, Xi Jinping, pentru reacţia "foarte responsabilă" faţă de proteste, notează analistul FT Joe Leahy.

Taiwan / Marea Chinei de Sud: aplanarea tensiunilor

În decembrie 2016, Donald Trump a anulat protocolul diplomatic discutând prin telefon cu preşedintele din Taiwan, regiune pe care China o consideră sub suveranitatea sa. Oficiali furioşi de la Beijing au refuzat să accepte o discuţie telefonică între preşedintele Xi Jinping şi Donald Trump până când liderul de la Casa Albă nu a asumat politica unei "singure Chine". Donald Trump şi Xi Jinping au avut prima conversaţie telefonică în februarie 2017. De atunci, Donald Trump a evitat chestiunile sensibile pe tema Taiwanului, concentrându-se în schimb pe "relaţia extraordinară" cu Xi Jinping şi pe negocierile pentru un acord comercial cu Beijingul.

"Dar numirea lui Jonh Bolton, un politician cunoscut pentru poziţiile dure faţă de China, în funcţia de consilier prezidenţial pentru Siguranţă Naţională şi impasul negocierilor comerciale americano-chineze au generat preocupări la Beijing. Oficialii chinezi se tem acum că Administraţia Trump tinde să submineze principiul politic «o singură Chină», în timp ce sunt trimise mai multe nave americane în misiuni de patrulare pentru asigurarea «libertăţii de navigaţie», în scopul contracarării expansiunii teritoriale chineze în Marea Chinei de Sud", argumentează analistul FT Tom Mitchell.