FT: Marina rusă, antrenată să lovească Europa, inclusiv România, cu rachete cu capacitate nucleară. O serie de documente secrete dezvăluie planuri pentru atacuri copleşitoare în primele etape ale unui potenţial război împotriva NATO

Cele mai recente dezvăluiri arată cum Rusia şi-a imaginat un conflict cu Occidentul care să depăşească cu mult graniţa estică a NATO, planificând o serie de lovituri copleşitoare în Europa de Vest. Cele 29 de dosare militare ruse secreteau fost prezentate publicaţiei Financial Times de către surse occidentale.

Rusia ar vrea să utilizeze armele nucleare la începutul unui potenţial conflict cu NATO

Dosarele, întocmite între 2008 şi 2014, includ o listă de ţinte pentru rachete care pot transporta fie focoase convenţionale, fie arme nucleare tactice. Ofiţerii ruşi subliniază avantajele utilizării armelor nucleare într-un stadiu incipient.

Prezentarea indică, de asemenea, că Rusia a păstrat capacitatea de a transporta arme nucleare pe nave de suprafaţă, o capacitate care, potrivit experţilor, implică riscuri suplimentare semnificative de escaladare sau accidente.

Documentul menţionează că "manevrabilitatea ridicată" a marinei îi permite să efectueze "lovituri bruşte şi preventive" şi "lovituri masive cu rachete ... din diferite direcţii". Acesta adaugă că armele nucleare sunt "de regulă" destinate utilizării "în combinaţie cu alte mijloace de distrugere" pentru a atinge obiectivele Rusiei.

Cei care au analizat documentele au declarat că acestea sunt în concordanţă cu modul în care NATO a evaluat ameninţarea atacurilor cu rachete cu rază lungă de acţiune ale marinei ruse şi viteza cu care Rusia ar recurge probabil la utilizarea armelor nucleare.

Hărţile, care au fost realizate mai degrabă în scopuri de prezentare decât pentru utilizare operaţională, ilustrează un eşantion de 32 de ţinte ale NATO în Europa pentru flotele navale ale Rusiei.

Obiectivele flotei baltice a Rusiei se află în mare parte în Norvegia şi Germania, inclusiv baza navală din Bergen, precum şi amplasamente radar şi facilităţi ale forţelor speciale.

Flota nordică a Rusiei ar trebui să lovească ţinte industriale de apărare, cum ar fi şantierul naval de submarine de la Barrow-in-Furness, în nord-vestul Angliei.

Documentele ilustrează, de asemenea, modul în care doctrina militară a Rusiei s-ar putea aplica în eventuale războaie în Marea Neagră sau Marea Caspică.

România nu este trecută cu vederea de armata rusă. După harta prezentată de FT, o primă ţintă ar putea fi Portul Constanţa sau Baza Militară de la Kogălniceanu, a doua ar putea fi podul de la Giurgiu-Ruse şi a treia Brigada Multinaţională de la Craiova sau sistemul anti-rachetă Aegis Ashore de la Deveselu.

Scenariile includ inclusiv războaie cu aliaţi actuali, precum China, Iran, Azerbaidjan şi Coreea de Nord.

"Conceptul lor de război este războiul total"

Dar William Alberque, un fost oficial NATO care lucrează acum la Centrul Stimson, a declarat că ţintele din documentele secrete reprezintă o mică parte din "sute, dacă nu mii, de ţinte cartografiate în întreaga Europă ... inclusiv ţinte militare şi de infrastructură critică".

Capacitatea Rusiei de a lovi în întreaga Europă înseamnă că ţintele de pe întreg continentul ar fi în pericol de îndată ce armata sa ar intra în luptă cu forţele NATO în ţările din prima linie, cum ar fi statele baltice şi Polonia, au declarat analişti şi foşti oficiali.

"Conceptul lor de război este războiul total", a declarat Jeffrey Lewis, profesor la Middlebury Institute of International Studies din Monterey, care studiază controlul armamentelor.

"Ei văd aceste lucruri [focoasele nucleare tactice] ca arme cu potenţial de câştig al războiului", a adăugat el. "Vor dori să le folosească şi vor dori să le folosească destul de repede".

Armele nucleare tactice au o rază de acţiune mai scurtă şi sunt mai puţin distructive decât armele "strategice" mai mari concepute pentru a viza SUA.

Cu toate acestea, ele pot elibera în continuare mult mai multă energie decât cele lansate asupra oraşelor Nagasaki şi Hiroshima în 1945.

Putin a ameninţat Europa de mai multe ori cu armele nucleare

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a recurs în repetate rânduri la ameninţări la adresa aliaţilor europeni ai Ucrainei pentru a îndepărta sprijinul militar occidental pentru Kiev. "Ei trebuie să îşi amintească că sunt state mici, dens populate", a declarat el în luna mai.

Alberque, un fost director al Centrului NATO pentru controlul armelor, dezarmare şi neproliferarea armelor de distrugere în masă, a declarat: "Ei doresc ca teama de utilizarea armelor nucleare ruseşti să fie cheia magică care să deblocheze consimţământul occidental".

Dosarele arată că principala prioritate a Rusiei într-un conflict cu NATO este "slăbirea potenţialului militar şi economic al inamicului". Analiştii au afirmat că acest lucru înseamnă că Rusia ar lovi situri civile şi infrastructuri critice, aşa cum a făcut în Ucraina.

Fabian Hoffmann, cercetător doctoral la Universitatea din Oslo, care studiază politica nucleară, a declarat că o combinaţie de lovituri nucleare şi convenţionale prezentate în prezentare constituie "un pachet pentru a semnala practic adversarului că în acest moment lucrurile se încing cu adevărat. Şi ar fi înţelept din partea ta să începi să vorbeşti cu noi despre cum putem rezolva această problemă".

Conform calculelor NATO, ţările din alianţă dispun de mai puţin de 5 % din capacităţile de apărare aeriană necesare pentru a proteja flancul estic al alianţei împotriva unui atac la scară largă din partea Rusiei.

Putin a declarat în iunie că Europa ar fi "mai mult sau mai puţin lipsită de apărare" în faţa atacurilor ruseşti cu rachete.

Dara Massicot, analist la Carnegie Endowment for International Peace, a declarat că strategii ruşi consideră armele nucleare ca fiind esenţiale în primele etape ale oricărui conflict cu NATO din cauza resurselor convenţionale inferioare ale armatei lor. "Pur şi simplu nu au suficiente rachete", a spus ea.

Documentele divulgate indică, de asemenea, că Rusia a păstrat capacitatea de a transporta arme nucleare tactice pe navele de suprafaţă, în ciuda unui acord încheiat în 1991 între Uniunea Sovietică şi SUA de a le elimina.