FT: Micile „scântei” au declanşat proteste de amploare la nivel mondial. Cum au schimbat reţelele sociale cele mai recente revolte

„O singură scânteie poate provoca un incendiu”, spunea Mao Zedong în 1930, în încercarea de a-şi convinge susţinătorii că Revoluţia Comunistă era posibilă în China. Aproape un secol mai târziu, ideea lui pare a fi valabilă şi în zilele noastre, în condiţiile în care mici „scântei” au fost suficiente pentru a declanşa proteste de amploare la nivel mondial.

În Liban, factorul declanşator a fost ideea Guvernului de a impune o taxă pentru utilizarea aplicaţiei de mesagerie WhatsApp. În Chile, protestele au fost declanşate de creşterea tarifelor pentru călătoriile cu metroul. În Franţa, „Vestele galbene” au declanşat protestele după o majorare a accizei la carburanţi. În alte părţi ale lumii, însă, motivele sunt de ordin politic. În Hong Kong, de exemplu, factorul declanşator a fost un proiect de lege care ar fi permis extrădarea în China a persoanelor urmărite penal. În Algeria, unde au avut loc proteste în cea mai mare parte a anului, factorul declanşator a fost anunţul că preşedintele Abdelaziz Bouteflika intenţiona să candideze pentru un al cincilea mandat.

Protestele masive care au izbucnit în ultimul an în Asia, Europa, Africa, America Latină şi Orientul Mijlociu au şi alte caracteristici comune. Sunt, de obicei, manifestaţii fără lideri definiţi clar, iar organizarea acestora şi principiile după care se desfăşoară nu sunt stabilite în cadrul unor întâlniri, ci pe reţelele sociale. Sunt revolte coordonate prin intermediul telefoanelor inteligente, nu prin intermediul unor lideri politici.

Puterea în creştere a reţelelor sociale este vizibilă în ceea ce priveşte protestele. Când au izbucnit demonstraţiile de la Hong Kong, în iunie, Joshua Wong, cel mai cunoscut activist pro-democraţie din acest teritoriu, se afla în închisoare. La Moscova, o lună mai târziu, Guvernul a ordonat arestarea activistului din opoziţie Alexei Navalnîi, însă protestele au continuat şi fără el.

La nivel mondial, protestatarii folosesc tehnologii similare pentru a se organiza şi a-şi transmite mesaje. Serviciile de mesagerie care oferă criptarea mesajelor, precum Telegram, sunt dificil de spionat şi sunt foarte populare. Grupurile de Facebook şi Twitter permit propagarea ideilor manifestanţilor.

Reţelele sociale permit, de asemenea, ca o mişcare dintr-o ţară să inspire alte revolte, în alte părţi ale lumii. Protestele de la Aeroportul Internaţional Barcelona de săptămânile trecute au fost inspirate de cele de la Hong Kong, iar protestatarii de la Hong Kong au fost văzuţi cu steaguri ale Cataloniei pe străzi.

Totodată, faptul că mişcările de protest nu au lideri clar definiţi face ca reprimarea manifestaţiilor sau negocierea cu protestatarii să fie mai dificilă. Diferite mişcări sociale care susţin că reprezintă „voinţa poporului” pot să aibă revendicări diferite. Un exemplu edificator, din Franţa, este momentul în care, pe de o parte, „Vestele galbene” solicitau scăderea preţului carburanţilor, în timp ce o altă mişcare, una ecologistă, solicita scumpirea benzinei şi motorinei.

Cu toate acestea, fără existenţa unor lideri clari, există riscul ca manifestaţiile să devină violente, ceea ce îi determină pe unii protestatari moderaţi să renunţe să mai participe la aceste mişcări. De asemenea, lipsa posibilităţii negocierii duce la o libertate mai mare în folosirea forţei de către autorităţi, aşa cum s-a întâmplat în Franţa, Hong Kong şi Chile. Rusia şi Algeria, însă, sunt exemple de proteste care au continuat să fie paşnice, în pofida lipsei unor lideri marcanţi ai protestatarilor.

Cel mai mare risc în privinţa revoltelor fără lideri este, totuşi, faptul că acestea vor eşua în cele mai multe dintre cazuri. Dintre protestele majore de anul acesta, doar revolta din Sudan a avut un rezultat concret: îndepărtarea de la putere, în aprilie, a dictatorului Omar al-Bashir.