Funeralii celebre care au adunat mulţimile: De la Evita la Kim Jong-il

- America

În Argentina, ceremoniile funerare dedicate Evei (Evita) Peron, moartă la vârsta de 33 de ani, la 26 iulie 1952, adună aproximativ două milioane de persoane timp de mai multe zile la Buenos Aires.

La moartea preşedintelui Juan Peron, o mulţime de oameni defilează în faţa sicriului, în perioada 1-4 iulie 1974. Pentru a participa la funeraliile sale, un milion de persoane se îndreaptă spre centrul capitalei.

În plus, în februarie 1936, un cortegiu, format de sute de mii de persoane şi lung de cinci kilometri, a însoţit trupul neînsufleţit al cântăreţului şi compozitorului de tango Carlos Gardel.

În Statele Unite, în timpul funeraliilor naţionale ale lui John F. Kennedy din noiembrie 1963, la Washington, peste un milion de persoane au adus omagii în tăcere preşedintelui asasinat.

- Europa

În aprilie 2005, înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea reuneşte în Piaţa Sfântul Petru, la Roma, peste un milion de credincioşi. Reuniuni au avut loc în lumea întreagă, mai ales la Cracovia, unde aproximativ 800.000 de persoane se roagă şi urmăresc funeraliile pe ecrane gigant.

În septembrie 1997, peste un milion de persoane se înclină la trecerea sicriului prinţesei Diana înaintea începerii ceremoniei religioase la Westminster.

Dispariţia marilor lideri din blocul comunist est-european a adunat, de asemenea, foarte multe persoane. În 1953, la moartea lui Stalin, cinci milioane de persoane, întinse pe zece kilometri, aduc omagii "marelui frate al popoarelor".

- Asia

În India, aproape un milion de persoane se reunesc în septembrie 1997, la Calcutta, pentru a-i spune adio Maicăi Tereza, o călugăriţă catolică de origine albaneză care şi-a consacrat viaţa "sărăciei printre săraci".

În 1948, două milioane de indieni au asistat la funeraliile lui Mahatma Gandhi şi peste un milion în timpul incinerării premierului Pandit Nehru, în 1964. Douăzeci şi opt de ani mai târziu, înmormântarea fiicei sale Indira Gandhi, care a fost premier, atrage un milion de persoane.

În China, la moartea lui Mao Tse Tung, în 1976, orice activitate încetează pentru ca populaţia să se alăture celor aproximativ un milion de persoane prezente în Piaţa Tiananmen, la Beijing, pentru funeralii.

În iulie 1994, înmormântarea fondatorului Coreei de Nord comuniste, Kim Il-sung, provoacă scene de aflicţiune fără precedent pe străzile Phenianului. Două milioane de persoane salută cortegiul oficial, conform presei nord-coreene.

În decembrie 2011, această ţară organizează funeralii grandioase pentru Kim Jong-il. Televiziunea de stat arată sute de mii de civili şi militari plângând dispariţia liderului.

- Orientul Mijlociu

În lumea arabă, mobilizarea populară pentru funeraliile liderilor politici este tot timpul de amploare. În 1970, milioane de persoane însoţesc sicriul preşedintelui egiptean Gamal Abdel Nasser pe străzile capitalei Cairo.

În iunie 1989, înmormântarea ayatollahului Khomeini, fondatorul Republicii islamice Iran, se desfăşoară, la Teheran, într-o atmosferă de isterie colectivă. Câteva milioane de persoane îl însoţesc pe "ghid" pe ultimul drum.

În noiembrie 1995, un milion de israelieni şi sute de demnitari străini, inclusiv numeroşi lideri arabi, se reunesc la Ierusalim pentru a participa la funeraliile premierului Yitzhak Rabin.

În noiembrie 2004, la Ramallah, o mare de oameni de origine palestiniană se înghesuie pentru a-i aduce un ultim omagiu liderului istoric Yasser Arafat.

Dar o artistă, cântăreaţa egipteană Oum Kalsoum, este cea care a adunat, potrivit presei arabe, cei mai mulţi oameni. În 1975, milioane de persoane au ieşit pe străzile din Cairo ca să însoţească sicriul cântăreţei.