Gabrielle Giffords, una dintre puţinele persoane care au supravieţuit unei împuşcături în cap

Intervenţia rapidă, imediat după atac, a medicilor şi personalului de urgenţă, este cea care i-a slavat, în primul rând, viaţa. Daniel Hernandez, un membru al personalului reprezentantei americane, este considerat un erou, pentru că s-a dus să o ajute, apropiindu-se de atacator, imediat după împuşcături. El a făcut manevre pentru oprirea sângerării, ţinând-o în poală, pentru a nu se îneca cu propriul sânge. Ulterior, paramedicii au transportat-o la cel mai apropiat spital, unde chirurgul Peter Rhee, un fost medic militar, care a servit în Afganistan, şi echipa sa au acţionat foarte eficient.

Giffords a putut fi operată la 38 de minute după ce a fost împuşcată. Glonţul a intrat prin spatele craniului şi a ieşit în zona frontală, traversând partea stângă a creierului, care controlează, între altele, vorbirea. Rhee a declarat că Giffords a fost norocoasă că glonţul a traversat doar o parte a creierului şi că nu a atins zone care ar fi fost fatale. De asemenea, un alt semn pozitiv este faptul că chirurgii nu au fost nevoiţi să extirpe prea mult ţesut mort de creier.

Pe de altă parte, fragmente de os pot fi antrenate de glonţ în creier, producând hemoragii şi răni suplimentare. "A avut, deja, foarte mult noroc. Două treimi dintre persoanele împuşcate în cap nu reuşesc să supravieţuiască până la spital", a declarat doctorul Richard Besser, redactor medical în cadrul postului ABC News.

În prezent, grija majoră a echipei medicale este riscul unei inflamări a creierului lui Giffords. Neurochirurgul Michael Lemole a îndepărtat jumătate din craniul acesteia, pentru a face loc ţesutului. Fragmentul de craniu este păstrat la o temperatură coborâtă şi poate fi pus la loc, după dispariţia umflăturii. Aceasta este o tehnică obişnuită, utilizată asupra militarilor răniţi, potrivit lui Rhee. Inflamaţia poate dura peste o săptămână.

Giffords este, în prezent, puternic sedată, aflându-se într-o stare similară comei, care ajută la odihnirea creierului. Această tehnică presupune conectarea la un aparat de respiraţie artificială, ceea ce înseamnă că nu poate să vorbească. Medicii au trezit-o periodic, iar ea răspunde atunci când i se cere să strângă mâna cuiva. Dar echipa medicală ezită să facă speculaţii cu privire la starea ei de sănătate pe termen lung. Lemole a declarat că recuperarea poate lua câteva luni sau chiar ani. Rănile la nivelul creierului sunt impredictibile, căile neurologice operând diferit la fiecare persoană.