În urmă cu 90 de ani, trupele sovietice luau cu asalt capitala Tbilisi, pentru a instaura un regim comunist care a durat până la independenţa din 1991.
Cu această ocazie, o ceremonie comemorativă în prezenţa premierului georgian Nika Ghilauri, urmează să aibă loc în capitală.
Un concurs organizat în şcoli va recompensa, de asemenea, cea mai bună disertaţie pe tema similarităţilor dintre invazia din 1921 şi scurtul război ruso-georgian de la începutul lui august 2008 pentru controlul Osetiei de Sud, regiune georgiană separatistă prorusă.
De fapt, comparaţia între cele două evenimente este foarte răspândită în ţară.
Pentru numeroşi oameni politici, istoria se repetă, Moscova recunoscând, după conflict independenţa Osetiei de Sud şi a unui alt teritoriu separatit georgian, Abhazia, şi instalând o bază militară permanentă în cele două regiuni.
„În trecut, ca şi în 2008, agresiunea rusă a avut ca scop împiedicarea Georgiei de a se dezvolta în ritmul său”, apreciază David Darşiaşvili, un deputat al partidului aflat la putere, Mişcarea Naţională Unită.
„Kremlinul vrea să instaureze un fel de relaţie feudală de tip stăpân şi sclav”, adaugă el.
La Muzeul Ocupaţiei Sovietice, creat în 2006 la Tripoli, un ghid turistic, Lamara Bagaşvili, afirmă că Rusia a încercat „să preia controlul şi să domine” Georgia încă din perioada ţaristă, când Imperiul Rus a început să guverneze ţara, în urmă cu peste 200 de ani.
La deschiderea muzeului, mai mulţi oameni politici ruşi au criticat dur această iniţiativă, pe care au calificat-o drept propagandă naţionalistă.
Muzeul conţine o colecţie de fotografii, arhive de film, afişe şi documente legate de invazia Armatei Roşii, epurări staliniste şi lupta pentru independenţă.
„Georgienii se opuneau acestui teribil regim comunist şi voiau ca ţara lor să fie eliberată de ruşi”, a declarat Bagaşvili. Dictatorul sovietic Iosif Stalin era totuşi georgian.
În timpul perioadei sovietice, aproape 80.000 de georgieni au fost ucişi de autorităţi şi aproximativ 400.000, consideraţi duşmanii statului, au fost deportaţi, potrivit unei expoziţii a muzeului.
„Iubesc Rusia şi aş vrea să fie prietenii noştri”, mărturiseşte un liceean în vârstă de 16 ani, Tamuna Şovidze, vizitând acest loc.
La rândul său, Nicole Jordania, nepoata lui Noe Jordania, premierul care a fost nevoit să fugă în Franţa în anii ’20, înlăturat de sovietici, apreciază că invazia a fost o tragedie deoarece a redus la tăcere glasul unei democraţii tinere.
„După invazie, oamenii au încercat de mai multe ori să se revolte, bunicul meu a condus o adevărată insurecţie de la Paris, dar oamenii erau ucişi”, a declarat ea.
„Sunt foarte mândră şi vreau ca lumea să ştie ceea ce au făcut ei şi cum şi-au sacrificat vieţile pentru ţară”, a declarat Nicole Jordania, care consideră că Rusia este în continuare o ameninţare pentru independenţa Georgiei.
„Situaţia geopolitică din Georgia în 1921 este similară situaţiei actuale, deci nefericită, da, există încă o ameninţare”, conchide ea.