"Gladiator 2" se va lansa în 2024. Un actor din "Stranger Things" îl va juca pe împăratul Caracalla

"Are You Not Entertained?"

Pedro Pascal este pe cale să se alăture distribuţiei filmului Gladiator 2, produs de Ridley Scott, regizorul primului film de Oscar din anul 2000.

Actorul Pedro Pascal, cunoscut pentru rolurile sale din Game of Thrones, The Mandalorian şi The Last of Us, este în negocieri finale pentru a juca un personaj misterios.

Detaliile despre povestea şi rolul său sunt ţinute secrete.

Dacă va semna contractul, el se va alătura altor nume mari din industrie, cum ar fi  Denzel Washington şi Barry Keoghan, precum şi actriţa Connie Nelson, care îşi va relua rolul din filmul original din 2000.

Joseph Quinn, care a avut un rol important în sezonul 4 din Stranger Things, se va alătura ditribuţiei filmului în rolul împăratului roman Caracalla, aşa cum apare listat pe IMDb.

Continuarea este programată să apară pe 22 noiembrie 2024, în cinematografe, transmite IGN. 

Filmul Gladiator a fost un succes uriaş, câştigând 503 de milioane de dolari la nivel mondial şi cinci premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film şi cel mai bun actor în rol principal (Russell Crowe în rolul generalului şi gladiatorului Maximus). 

Anul acesta, regizorul Ridley Scott îl va aduce pe Napoleon (jucat de Joaquin Phoenix, cel care l-a interpretat pe Commodus în primul film Gladiator) pe marile ecrane. 

Generalul care a devenit sclav, sclavul care a devenit gladiator, gladiatorul care l-a sfidat pe împărat

Gladiator 2 va continua povestea lui Lucius Verus (jucat de Paul Mescal), fiul adoptiv al împăratului Commodus care a fost ucis la sfârşitul primului film. 

Filmul va explora impactul pe care l-a avut Maximus asupra istoriei Romei şi cum Lucius încearcă să îşi clădească destinul. 

Istoria din spatele filmului Gladiator 2 

Filmul Gladiator 2 va prezenta tranziţia de la domnia împăratului Geta (potrivit IMDb, se zvoneşte că va fi interpretat de Barry Keoghan) la domnia împăratului Caracalla (Joseph Quinn). 

Geta a fost împărat roman din 209 până în 211, împreună cu tatăl său, Septimius Severus (întemeietorul Dinastiei Severilor), şi fratele său mai mare, Caracalla.

După moartea tatălui său în 211, a domnit împreună cu Caracalla, dar cei doi fraţi nu s-au înţeles niciodată şi au împărţit palatul imperial în două părţi.

Geta a fost asasinat de Caracalla pe 26 decembrie 211, murind în braţele mamei sale.

Caracalla l-a urmat la tron.

A fost un conducător autoritar şi sângeros, căci i-a persecutat pe cei care îl susţineau pe Geta şi a dus războaie costisitoare împotriva parţilor şi germanilor.

Dar a fost considerat şi ca un bun împărat pentru că a emis edictul din 212 prin care a acordat cetăţenie romană tuturor locuitorilor liberi ai imperiului. A construit băile publice de la Roma care îi poartă numele (Băile Caracalla) şi a introdus o nouă monedă în circulaţie - Antoninianus. 

Caracalla a fost ucis de un soldat pe 8 aprilie 217, lângă Edessa (Urfa), la instigarea prefectului pretorian Macrinus, cel care i-a uzurpat tronul.

Macrinus n-a rezistat mult pe tron, fiind înlăturat de la putere şi executat. A fost succedat de Elagabalus, un împărat dispreţuit pentru extragavanţă, decadenţă, zel şi promiscuitate sexuală, dar mai ales, pentru că s-a proclamat regele panteonului roman, înlocuindu-l pe Jupiter.  A fost totodată primul împărat care a încercat să-şi facă schimbare de sex. 

A domnit din 218 până în 222, iar domnia sa a fost considerată mai controversată decât cea a lui Caligula încât că regizorii evită să-l ecranizeze.  

Elagabalus fost asasinat, decapitat, iar trupul său gol a fost târât pe străzile Romei şi aruncat în Tibru. 

A fost succedat de Severus Alexandru care a domnit din 222 până la asasinarea sa din 235, fiind ultimul împărat dinastic şi urmând după el un lung şir de generali uzurpatori, ceea ce a marcat începutul crizei din secolul III d.Hr. 

Imperiul Roman a intrat în declin din cauza invaziilor popoarelor germanice şi a diviziunilor interne care au dus la criză economică şi la erodarea administraţiei în provinciile mărginaşe. 

Principală cauză a declinului ar fi fost însăşi expansiunea imperiului ce nu era sustenabilă la economia sclavagistă a vremurilor de atunci, iar societatea a  sucombat din cauza cheltuielilor pentru apărare şi menţinerea legiunilor la frontiere. 

Alţi factori ar fi fost corupţia administrativă, dar şi decadenţa religiei romane, pierderea valorilor tradiţionale din cauza  devierilor sexuale, iar vidul spiritual a fost umplut de creştinism ce a oferit cu totul altă identitate Imperiului Roman şi a marcat începutul Europei creştine.