Aliev, în vârstă de 52 de ani, a folosit bandaje de tifon pentru a se spânzura de un cuier din baia celulei în care era încarcerat singur, la Josefstadt, a declarat şeful administraţiei închisorii Peter Prechtl, relatează site-ul TheLocal.at.
Un om de afaceri, fostul diplomat se afla în arest la Viena din iunie, când s-a predat pentru a înfrunta acuzaţii potrivit cărora a ucis doi manageri de bănci din Kazahstan, daţi dispăruţi în 2007 şi ale căror cadavre au fost găsite patru ani mai târziu.
Aliev a negat acuzaţiile şi urma să fie judecat în aprilie.
Un tribunal kazah l-a condamnat deja pentru crimă, în acest caz, la 40 de ani de închisoare. Însă el s-a refugiat în Austria, care a refuzat să-l extrădeze în ţara sa, apreciind că nu va beneficia de un proces corect.
Înainte să intre în dizgraţie, în 2007, fostul ambasador în Austria a fost căsătorit cu Dariga, fiica mai mare a preşedintelui Nursultan Nazarbaiev, care conduce cu o mână de fier fosta republică sovietică.
Aliev a murit înainte să depună mărturie, marţi, în procesul a doi denuţinuţi pe care i-a acuzat că i-au pretins bani, ameninţându-l că altfel îl vor ucide şi se vor asigura că va arăta ca o sinucidere.
„Se presupune că l-a ucis cineva”, a declarat Stefan Prochaska, unul dintre avocaţii lui Aliev. Alt avocat de-al său, Klaus Ainedter, a declarat că are „îndoieli serioase” că Aliev s-ar fi sinucis şi a solicitat o investigaţie.
Prechtl a declarat pentru Agenţia Austriacă de Presă (APA) că Aliev a solicitat să stea singur într-o celulă din spitalul închisorii. Penitenciarul nu considera că prezintă riscul de a se sinucide şi-l lăsa nesupravegheat.
Aliev afirma că a căzut în dizgraţia regimului kazah din cauza ambiţiilor sale politice şi opoziţiei ferme faţă de Nazarbaiev. Însă opoziţia din Kazahstan nu l-a acceptat niciodată în rândul ei, acuzându-l că a făcut parte, din anii ’90, dintr-un guvern represiv.
Nazarbaiev conduce Kazahstanul de la proclamarea independenţei ţării, în 1991, iar din 2010 şi-a luat titlul de „liderul naţiunii”, care-i acordă puteri de decizie pe viaţă în politicile majore ale ţării.