„Simplul fapt de a declara că partidele libaneze interferează în afacerile siriene revine la a ameninţa cu destabilizarea Libanului, indiferent dacă acuzaţiile de finanţare şi de înarmare a manifestanţilor sunt fondate sau nu”, consideră Ghassan Azzi, profesor de ştiinţe politice la Universitatea libaneză.
„Acest lucru ar putea fi o încercare de a transfera criza dintr-o ţară în alta”, a declarat el.
Damascul şi Beirutul au o istorie comună tumultoasă. În plin război civil, în perioada 1975-1990, Siria şi-a trimis trupele în Liban, unde au rămas până la retragerea lor, în 2005, în urma asasinării lui Rafic Hariri, fostul premier libanez.
Legăturile diplomatice s-au reluat abia în 2008, iar Siria, ca şi Iranul, susţin, în continuare, tabăra puternicei mişcări şiite Hezbollah.
Siria a acuzat tabăra lui Saad Hariri, sprijinit de Statele Unite şi Arabia Saudită, că susţine manifestanţii care protestează în oraşele din această ţară, de la jumătatea lui martie, pentru a cere încheierea perioadei de 48 de ani de putere a Patidului Baas.
Potrivit experţilor, aceste acuzaţii ar putea fi un semn care să preceadă contagierea, pentru Liban.
„Stabilitatea din Liban este uşor de afectat. Orice dispută în această direcţie vizează conflictul în care se implică ţările arabe, Iranul, Turcia, şi ţări occidentale ca Franţa şi Statele Unite”, a apreciat Azzi.
Televiziunea siriană a difuzat „mărturisiri” făcute de trei membri ai unei „grupări teroriste”, afirmând că au primit bani şi arme din partea deputatului libanez Jamal Jarrah, membru al Mişcării Viitorul, a lui Hariri, pentru a lupta contra regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad.
Iar potrivit postului de televiziune al Hezbollah, Al-Manar, autorităţile siriene au confiscat droguri, bani şi arme la bordul a şapte vapoare plecate din nordul Libanului către porturi siriene din Latakia, ambarcaţiuni pe care Damascul le „suspectează că sunt legate de Mişcarea Viitorul”.
Ambasadorul Siriei în Liban a cerut deschiderea unei anchete.
„Chiar dacă nu există probe, nu cred că ideea că arme şi sume în numerar trec, prin contrabandă, din Liban în Siria, cu ajutorul Arabiei Saudite, să fie complet forţată”, recunoaşte Karim Makdisi, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Americană din Beirut.
Dar, în opinia lui, ajutorul care tranzitează frontiera nu poate fi atât de important, încât să joace un col crucial în evenimentele din Siria. „Sunt scenarii exgerate, iar cel mai probabil acest lucru face parte din «dansul» între Hezbollah şi Hariri”, în opinia sa.
În nordul Libanului au sosit, de asemenea, sute de sirieni care au fugit de violenţele din Tall Kakah, o zonă cu majoritate sunnită, cunoscută ca punct de trecere pentru trafic de tot felul.
Iar pe teritoriul libanez au avut loc manifestaţii pro şi contra al-Assad, necesitând, uneori, intervenţia forţelor de securitate, pentru a-i despărţi pe opozanţi.
„Siria ar trebui, înainte de orice, să înceteze baia de sânge de la frontiere, mai degrabă decât să difuzeze minciuni care servesc doar la murdărirea imaginii Guvernului său”, apreciază deputatul Okab Sakr.