Acest raport de 600 de pagini, pe care Departamentul Justiţiei a încercat să-l ţină secret patru ani, oferă noi dovezi despre circa 24 de cazuri ale unor nazişti cunoscuţi, în ultimii 30 de ani, prezentând detalii despre conflictele, uneori ascunse, cu alte state asupra unor criminali de război, în ţară şi în străinătate.
Între altele, documentul prezintă acuzarea postumă a doctorului Josef Mengele, cunoscut ca Îngerul Morţii la Auschwitz, din al cărui scalp Departamentul a păstrat o bucată, asasinarea unui soldat Wafen SS, la New Jersey, de către un comitet de vigilenţă, dar şi identificarea eronată, de către Guvern, a unui gardian al lagărului de concentrare de la Treblinka, cunoscut ca Ivan cel Groaznic. De asemenea, raportul înregistrează atât succesele, cât şi eşecurile unei echipe de avocaţi, istorici şi anchetatori ai Biroului pentru Incvestigaţii Speciale (OSI) din cadrul Departamentului de Justiţie.
Probabil că cele mai „condamnabile dezvăluiri”, în opinia cotidianul, le reprezintă analizele recrutării unor imigranţi nazişti de către Agenţia Centrală de Informaţii (CIA). Utilizarea de către CIA a unor nazişti în scopul unor operaţiuni postbelice, a mai fost fost semnalată de experţi şi rapoarte guvernamentale anterioare. Dar acest raport documentează „nivelul complicităţii americane şi înşelăciunii în asemenea operaţiuni”, comentează publicaţia.
Descriind „colaborarea administraţiei cu persecutorii”, textul afirmă că anchetatorii OSI, creat în 1979 pentru deportarea naziştilor, a aflat că unora dintre nazişti li s-a „oferit, într-adevăr, cu bună ştiinţă intrarea” în Statele Unite, chiar dacă administraţia le cunoştea trecutul. „America, cea care se laudă cu faptul că este un paradis sigur pentru persecutaţi, a devenit, într-o oarecare măsură, un paradis sigur şi pentru persecutori”, se arată în raport.
Textul prezintă, de asemenea, divergenţe, vechi de decenii, în cadrul administraţiei asupra efortului şi capcanelor juridice privind mărturiile supravieţuitorilor Holocaustului. Raportul mai conchide că numărul naziştilor care au reuşit să ajungă în Statele Unite era „aproape sigur mult mai mic de 10.000”, număr citat de obicei de oficialii guvernamentali. Departamentul Justiţiei a refuzat să facă raportul public din 2006. După ameninţarea cu un proces, a oferit, luna trecută, o versiune cenzurată unui grup privat de cercetare. New York Times afirmă că a obţinut versiunea completă.