Supervulcanul Taupō din Noua Zeelandă este încă foarte activ - studiu

13 iul. 2022, 09:25, Știri externe

Mihaela Ionita

Taupō, un vulcan şi locul unde se află cel mai mare lac din Noua Zeelandă, a fost activ de 25 de ori în ultimii 12.000 de ani. Este responsabil pentru una dintre cele mai importante erupţii explozive din istoria recentă a omenirii: erupţia din anul 232 d.Hr., care a trimis în atmosferă o cantitate uriaşă de 120 km cubi de piatră ponce şi cenuşă.

În 1979, oamenii de ştiinţă au demarat un proiect experimental de monitorizare a nivelului lacului ca modalitate de detectare a schimbărilor vulcanice şi tectonice. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au instalat staţii fixe de monitorizare în jurul lacului, pe plaje, pe stânci, pe diguri şi pe o platformă special concepută pe reciful Horomatangi, principala gură de aerisire a erupţiei din 232, potrivit The Guardian.

Bolojan: Întărirea flancului estic NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, o prioritate

23:08

Ilie Bolojan anunță că România nu va dubla cheltuielile de apărare

23:06

Echipa a legat apometre special realizate în 22 de puncte fixe şi a folosit platforma special construită pentru a lua în considerare modificările nivelului lacului. Această metodă le-a permis să detecteze modificări ale înălţimii staţiei de doar 8 mm.

„Am bănuit că, dacă vulcanul era activ, acest sistem ar putea fi capabil să detecteze schimbări mici [deformarea verticală] pe măsură ce magma se deplasează”, a declarat Peter Otway, care a fost implicat în proiect încă de la începutul acestuia şi este autorul principal al lucrării, publicată în New Zealand Journal of Geology and Geophysics.

Otway a sperat, de asemenea, să detecteze deformarea datorată întinderii tectonice, despre care se ştia că a provocat subsidenţă şi un roi de cutremure prelungit în 1922.

Primii câţiva ani de monitorizare nu au reuşit să producă nimic deosebit de interesant pentru cercetători. Dar norocul lui Otway s-a schimbat brusc la începutul anului 1983.

„Staţia mea de la Kinloch [la 10 km vest de oraşul Taupō], care se afundase foarte încet, a început să crească în mod constant, ajungând în cele din urmă la 50 mm la jumătatea lunii iunie, moment în care am emis o serie de rapoarte”, a spus el. „Apoi, iată, o doamnă din Kinloch a sunat la birou pentru a spune că aproape că a fost scoasă din baie de un cutremur, urmat în curând de un val de rapoarte de cutremur – în lipsa unor seismografe permanente în acele zile”.

După o analiză suplimentară, echipa şi-a dat seama că numeroasele cutremure erau cauzate mai degrabă de activitatea vulcanică decât de cea tectonică, aşa cum se credea iniţial. Dar nu totul a fost pierdut, acesta este considerat în continuare cel mai bun exemplu de agitaţie vulcanică înregistrat de schemă, a spus el.

Setul de date, care durează de 43 de ani, a arătat de atunci că mişcările magmei şi faliile tectonice de sub suprafaţă determină frecvent ridicarea şi scăderea suprafeţei solului deasupra vulcanului, a declarat Dr. Finnigan Illsley-Kemp, cercetător postdoctoral în geodinamica vulcanilor la Universitatea Victoria din Wellington şi coautor al lucrării.

„În interiorul lacului, în apropierea recifurilor Horomatangi, vulcanul a provocat o ridicare de 160 mm, în timp ce la nordul lacului faliile tectonice au provocat o subsidenţă de 140 mm”, a spus el.

Programul a ajutat la dovedirea, împreună cu monitorizarea prin satelit şi seismică, a faptului că Taupō este încă un vulcan activ, cu perioade de tulburări ocazionale în timp ce se umflă încet, dar constant, a spus Otway. Dar dovada că unul dintre supervulcanii lumii se umflă în mod constant nu este un motiv de alarmă, a declarat Eleanor Mestel, un alt coautor şi cercetător doctorand la Universitatea Victoria.