În 1986, un accident de tipul celui de la Cernobîl era de neconceput în Japonia

Dar accidentul de la Fukushima a dovedit că unele temeri erau justificate.

Într-un articol publicat de cotidianul Asahi, la 30 aprilie 1986, autorităţile nipone afirmau că "reactorul de la Cernobîl este un model sovietic special, care nu există în arhipelag, unde modelele sunt concepute cu două sau trei sisteme de securitate".

În perioada respectivă, Japonia avea 32 de reactoare active, fiind a patra ţară producătoare de energie din lume, după Statele Unite, Franţa şi URSS.

"Când, în jurul anului 1967, Japonia a analizat introducerea unei noi generaţii de reactoare, propunerile ruseşti au fost respinse din cauza absenţei garanţiilor privind siguranţa", sublinia în aprilie 1986 cotidianul economic Nikkei.

În Japonia, după un an de utilizare, "reactoarele sunt oprite timp de trei luni pentru control", iar "Japonia, comparativ cu alte naţiuni, acordă o mare atenţie securităţii", insista Guvernul.

La aproximativ 15 zile de la explozia de la Cernobîl, diverse organizaţii nipone cereau totuşi "oprirea tuturor centralelor atomice din ţară".

"Chiar presupunând că ar interveni o problemă gravă la un reactor în Japonia, nu va avea loc nicio scurgere radioactivă în exterior", încerca să asigure puterea, potrivit declaraţiilor relatate de agenţiile de presă în perioada respectivă.

Pentru televiziunea publică niponă NHK, încă de la sfârşitul lui aprilie 1986 era aproape sigur că Cernobîl va rămâne "cel mai grav accident nuclear din istorie".

După 25 de ani, temerile au reapărut.

Autorităţile japoneze au ridicat la nivelul 7 pe scara internaţională a evenimentelor nucleare (INES) gravitatea accidentului survenit la centrala de la Fukushima (în nord-estul arhipelagului) după seismul urmat de tsunami din 11 martie. Adică "la acelaşi nivel cu cel de la Cernobîl", au subliniat imediat ziarele nipone.

Deşi cauzele şi efectele celor două catastrofe sunt dificil de comparat, în imaginarul colectiv, asemănarea cu Cernobîl a readus în atenţie expresia "mort prin iradiere", fotografii cu regiuni părăsite, contaminate pentru mai multe decenii, cifre de mii de persoane supuse unor doze inadmisibile de radioactivitate şi probabilitatea apariţiei cancerului.

Temerile sunt cu atât mai mari cu cât între 1986 şi 2011 numărul reactoarelor nu a încetat să crească în arhipelag, conform planului energetic pe termen lung pregătit în 1987 şi care prevedea o dublare a energiei electrice obţinute în instalaţiile nucleare până în 2000.

În prezent, în Japonia există 55 de reactoare, deşi în arhipelag au avut loc mai multe incidente, inclusiv unui grav, produs în 1999 la Tokai-mura (la mai puţin de 150 de kilometri nord-est de Tokyo), în urma unei manipulări necorespunzătoare.

"Accidentul de la Fukushima va redeschide în mod necesar dezbaterea în Japonia şi va schimba viitorul energiei nucleare, cu siguranţă", asigură un specialist din acest sector.

În plus, "proiectele de construire a 14 reactoare suplimentare până în 2030 ar putea fi reanalizate".

Va trebui ca analiza să fie aprofundată, ştiind că "Japonia are nevoie de energie şi că fundamentele sunt în continuare aceleaşi: lipsa resurselor fosile şi obligaţia de a reduce emisiile de CO2", aminteşte un om de afaceri, potrivit căruia "arhipelagul nu va renunţa la electricitatea de origine nucleară".