În Italia se dă o luptă strânsă pentru funcţia de premier între un social-democrat şi o naţionalistă despre care presa spune că este "Mussolini în varianta feminină"

Cu ce partide pot vota italienii? 

Sondajul publicat de Termometro Politico este tulburător. 

Pentru prima dată în istoria Italiei de la 1924 încoace, când Partidul Naţional Fascist condus de Benito Mussolini a venit la putere, un partid naţionalist cu elemente neofasciste se află pe primul loc în preferinţele alegătorilor. 

Partidul de extrema dreaptă Fratelli d'Italia (Fraţii Italiei), care are ca ideologie naţional-conservatorismul şi este condus de Giorgia Meloni, are 23,7% în sondaj, fiind pe primul loc. 

Este urmat de Partito Democratico (Partidul Democrat) care are ca ideologie social-democraţia. Condus de Enrico Letta (fost premier), partidul de centru-stânga are 22,7%. 

Lega, un partid populist eurosceptic de extrema dreaptă, condus de Matteo Salvini, a început să stea prost în sondaje, având 15,4%, urmat de partidul de centru Mişcarea Cinci Stele , condus de Giuseppe Conte, tot un partid populist eurosceptic, care are 11,9%.

Lega avea 30%, fiind pe primul loc în preferinţele votanţilor, dar popularitatea i-a scăzut enorm, cel mai probabil pentru că Matteo Salvini, supranumit  Il Capitano , susţinător al lui Vladimir Putin, şi care era cândva cotat ca cel mai extremist şi mai puternic politician al Italiei, n-a dat randament  în funcţia de vicepremier pe care o ocupă din iunie 2018. 

Forza Italia, partidul conservator, populist şi creştin-democrat al controversatului politician Silvio Berlusconi, fost premier, are numai 7,6%.  

Alegerile parlamentare se vor desfăşura pe 25 septembrie 2022.

Sursa Foto - Wikipedia Commons

Giorgia Meloni - "o Mussolini în varianta feminină"?

Giorgia Meloni, născută în 1977, de profesie jurnalist şi cu experienţă politică ca membru în diverse partide conservatoare şi naţionaliste, pare să fie prezentată în presa occidentală ca fiind o extremistă, o variantă italiană a lui Marine Le Pen pentru că se opune imigraţiei ilegale şi susţine valorile creştin-tradiţionale.

Partidul din care face parte Meloni îşi are originile în în defuncta Mişcare Socială Italiană (Movimento Sociale Italiano), care a reconstruit Partidul Fascist din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial şi l-a transformat într-o forţă naţionalistă mai moderată.

Mişcarea Socială Italiană a fost co-fondată de Giorgio Almirante, care fusese un colaborator şi organizator activ al Republicii Sociale Italiene, un stat marionetă nazist în timpul războiului.

Meloni este foarte populară în rândul unui mare segment de alegători italieni naţionalişti şi conservatori, clasându-se drept unul dintre cei mai de încredere lideri politici ai Italiei .

Un jurnalist, scrie Il Jurnale, a atacat-o foarte aspru pe Meloni la televizor, iar reacţiile critice nu au întârziat să apară: „Vrei să o spânzurezi pe Giorgia Meloni cu capul în jos ca pe Mussolini?”

Publicaţia germană Il Mitte scrie că Meloni este o fascistă cu speranţe mari. 

„Printre simpatizanţii să există nostalgici ai lui Mussolini şi foşti bandiţi neofascişti . Apariţiile sale în campania electorală sunt caracterizate în mod regulat de salutul roman, echivalentul salutului hitlerian din Germania nazistă. La exact la o sută de ani de la marşul lui Benito Mussolini asupra Romei şi preluarea puterii la 30 octombrie 1922, personalitate care şi-a construit întreaga carieră politică în ceaţa diverselor partide şi grupări fasciste îşi vor asuma probabil conducerea guvernului”, susţine Dominik Straub, autoarea unui articol despre politician. 

Coincidenţa dintre alegerile italiene şi aniversarea Marşului de la Roma este raportată şi de Süddeutsche Zeitung, într-un articol de Oliver Meilercare care titrează într-un mod succint „Moştenitorii lui Mussolini mărşăluiesc asupra Romei”. 

Afirmaţia recentă a lui Meloni că "Europa are nevoie de suflet” are o similaritate cu titlul unei reviste de extremă dreapta din 1957, care a numit Piaţa Comună Europeană drept "Europa fără suflet”.

Deşi se consideră naţional-conservatoare, Meloni se opune ieşirii Italiei din UE. 

Enrico Letta, singurul politician italian pro-european cu şanse de victorie, a mai fost prim-ministru. Social-democratul a stopat şomajul în rândul tinerilor şi a salvat sute de mii de refugiaţi 

Enrico Letta, născut la 20 august 1966, a mai fost prim-ministru al Italiei din aprilie 2013 până în februarie 2014, conducând o mare coaliţie de partide de centru-stânga şi de centru-dreapta .  

După ce a lucrat ca profesor universitar, Letta a intrat în politică în 1998, devenind ministru al Industriei, Comerţului şi Meşteşugurilor . 

În 2007, Letta a fost unul dintre membrii fondatori seniori ai Partidului Democrat .

În timpul mandatului său de premier, Letta a trebuit să se confrunte cu o gravă criză socio-economică cauzată de Marea Recesiune şi criza ulterioară a datoriilor europene.

În 2013, una dintre problemele majore ale ţării a fost şomajul uriaş al tinerilor , care a fost evaluat în jur de 40%. 

Pentru a face faţă acestei probleme, la 14 iunie 2013, Letta a programat un summit la Palatul Chigi cu miniştrii Economiei, Finanţelor şi Muncii din Italia, Germania , Franţa şi Spania , pentru a conveni asupra politicilor comune ale UE pentru reducerea şomajului.   

După câteva săptămâni, în timpul unei conferinţe de presă la încheierea Consiliului Uniunii Europenela Bruxelles, Letta a anunţat că Italia va primi fonduri europene în valoare de 1,5 miliarde de euro  pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor.  

Ca urmare a războaielor civile din Libia şi Siria, după tragedia de la Lampedusa în care au murit înecaţi sute de refugiaţi,  prim-ministrul Letta a decis să consolideze patrularea naţională a canalului sicilian prin autorizarea Operaţiunii Mare Nostrum , o operaţiune militară şi umanitară al cărei scop a fost să patruleze graniţa maritimă şi să ofere ajutor migranţilor. Această operaţiune a avut două scopuri principale: să salveze viaţa pe mare şi să combată traficul ilegal de migranţi.  Operaţiunea a adus cel puţin 150.000 de migranţi în Europa, în principal din Africa şi Orientul Mijlociu. 

Fiind un politician pro-european, Letta a construit relaţii strânse cu alţi lideri europeni de seamă, precum Angela Merkel, care a fost primul lider străin pe care l-a întâlnit, la doar câteva zile după ce a depus jurământul, pe 30 aprilie. Letta a construit şi o relaţie bună cu preşedintele francez François Hollande, cu care a împărtăşit o viziune comună asupra politicilor de austeritate, considerate prea depăşite pentru a face faţă crizei economice; Letta şi Hollande au subliniat adesea necesitatea creşterii cheltuielilor publice în investiţii.  

Letta a fost invitat la Casa Albă de către preşedintele Obama, care a declarat că a fost cu adevărat impresionat de prim-ministrul italian şi de planul său de reforme.  

La 14 februarie 2014, Letta şi-a dat demisia după ce Matteo Renzi a devenit liderul Partidului Democrat în urma alegerilor interne, şi i-a luat locul de prim-ministru.